5,520 cititori

Ascultă-mă, poate voi fi şi profesoara copilului tău!

Pentru că uneori mă manâncă rău de tot în fund, în loc să mă tratez, pun pe Facebook câte o chestie din asta:

Să ai doi copii, pe care să-i laşi să facă în metrou ca toate visele (zbierat din toţi plămânii, căţărat pe scaune şi pe oameni) face parte tot din treaba asta cu parenting-ul modern? Numa’-ntreb. #dinmetrou

Posted by Mihai Vasilescu on 24 August 2015

 

Şi nu că lucrurile n-ar fi stat exact cum am scris (cei doi minori blonzi au reuşit să facă iureş în vagonul de metrou), dar au început comentariile, unde lucrurile o iau mai mereu razna, după cum puteţi constata şi singuri. Iar în urma lor, am primit pe email două texte legate de subiectul “copii” şi am fost avertizat că mi se mai pregăteşte un al treilea. Pe primul dintre ele mi l-a trimis Mata Hari şi îl aveţi mai jos. Pe al doilea, mai dur şi mai direct, o să-l citiţi mâine. Continuarea

3,732 cititori

Să “ne râdem”, dar mai cu grijă

Mi-am adus aminte de întâmplarea de mai jos, ieri, exact în momentul în care am primit un comentariu prin care respectiva voia să-mi corecteze o greșeală (inexistentă, de altfel). Amuzant este că, în încercarea de a mă mustra pe mine, ea chiar scrisese ceva greșit. Chiar când îi răspundeam, am avut un flash cu povestea de mai jos.

Fraților, în gimnaziu am făcut română cu cea mai tare și cea mai a dracului profesoară din Vâlcea. Carmen Farcaș, pe numele ei, temut de toată suflarea școlarilor din oraș. De altfel, toți prietenii mei sunt convinși că bruma de gramatică pe care o am în cap se datorează maică-mii (care este tot profă de română). Eronat! Tot ce am prins s-a întâmplat datorită groazei cu care așteptam orele de română. Bine, a avut și mama partea ei de merit, nu pot să neg. Mai ales când m-a rupt cu bătaia după ce am luat primul trei din viața mea, chiar la materia ei. Nu ştiu de ce, dar n-a apreciat foarte tare când s-a întâlnit, absolut întâmplător, cu madam Farcaş care i-a spus amical: “dragă, i-am dat un trei tăntălaului tău, că a venit cu tema nefăcută”. Cuvinte care, nu înţeleg de ce, au avut aspura maică-mii efectul pe care îl are o pânză roşie fluturată în faţa unui taur.  Continuarea

1,982 cititori

Cine misca, misca mort

Am o prietena, o amica, ce-si face veacul prin Franta. Tipa e chiar profesoara de franceza, la mama lor acolo. Nu ca e intr-un mare fel, sa pleci tu de langa raiaua Brailei, ca sa-i inveti franceza pe urmasii lui Voltaire? Mie-mi pace ideea, chiar si numai pentru faptul ca pare un fel de umilinta suprema. Auzi, sa vina „gitanii” sa-ti arate cum se pronunta corect „merde”. Beton!
Continuarea

1,606 cititori

Stiinta de a refuza

Pe vremuri, cand lucram la o firma de asigurări (cea al carei nume se regăsește în prescurtarile profesiei absolventilor de Politehnică) unul dintre primele lucruri pe care ni le-au băgat în cap, a fost asta: e important sa stiti sa obtineti un răspuns negativ de la potentialii clienti.

Pe moment, nu am inteles. Cum vine asta? Dar ne-au explicat tot ei. Un raspuns negativ o sa te scutească de multe drumuri si telefoane inutile. Răspunsurile de genul “poate” si “ma mai gandesc”, pe lângă sperantele false pe care le creează, conduc si la cheltuieli nedorite. Iar de cele mai multe ori, se transformă tot intr-un “nu”, dar dupa ce ti-au mâncat ceva vreme nervii si banii. Continuarea