7,350 cititori

Nu sunt o mamă normală

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Cred c-a venit momentul să ies în fața clasei și să mă auto-denunț: nu sunt o mamă normală!!! S-au văzut cele trei semne de exclamare? Sigur? Până-n fund la doamna? Sau le fac mai mari?

Bun. Trecem la pasul doi: dovezile, dom’le.

Când am rămas însărcinată trecusem deja de 30 de ani. Cum a auzit vestea, bunică-mea m-a încurajat:

– Așa a vrut ăl de sus, maică! Să naști și tu când ești matură la cap. Continuarea

4,158 cititori

Ferește-mă, Doamne, de prieteni

Știți desigur că unul dintre lucrurile care deranjează cel mai tare pe lumea asta este succesul altuia. Iar dacă “ăla” îți mai e și prieten, well, ce-ar putea să te lovească mai rău? Aproape nimic. Dacă mai ai și un singur neuron care se învârte haotic și ameţit printre sinapse, aia a fost. Poți deja să consideri succesul altuia ca fiind insuccesul tău.

Să nu-mi spuneți că nu-i așa, că nu vă cred. Doar vorbim despre poporul care a inventat vestita capră a vecinului. Adică singurul animal din lume care poate să facă pe cineva fericit doar prin deces.

Stați că vă explic imediat. Continuarea

6,460 cititori

Vreau să-mi fac curat în lista de prieteni

O să fiu foarte, foarte scurt azi.

Mă țin de ceva vreme să zic cât de tare mă scârbește amuză chestia asta cu anunțatul pe Facebook că-ți faci curat în lista de prieteni. În ultima vreme tot văd pe câte cineva care postează indignat/ă că vrea să șteargă persoanele cu care nu a interacționat în ultima vreme.

Continuarea

10,438 cititori

Îmi șterg contul de Facebook

Voi nu auziți din timp în timp pe la câte un cetățean cum că nu mai suportă Facebook-ul și vrea să-și șteargă contul ca să scape, să se elibereze? Toate astea spuse cu infinită durere și lacrimi în ochi, de parcă Țucărberg în persoană îi lega de calorifere în fața ecranelor. Well, mie mi se întâmplă relativ frecvent să mă lovesc de chestia asta și mă uit cu nețărmurită mirare la cei care slobozesc așa minunății.

Continuarea

9,937 cititori

Ești foarte mișto, dar n-ai zece milioane până mâine?

Am o prietenă care tot “tatonează piața” bărbaților disponibili de ceva vreme. Și zilele trecute îmi povestea că în sfârșit a găsit pe cineva care se încadrează în ce are ea nevoie. Un tip blând, arătos, singur, cu ceva experienţă de viață, care vorbește plăcut și, mai ales, are suficientă răbdare s-o asculte.

Dar pentru că s-au cunoscut pe Facebook (unde altundeva, dăăă?), după vreo saptămână de conversații intense, blânde și răbdătoare, s-au hotărât să facă și marele pas: să se cunoască offline. Ca să se convingă tânăra noastră, cu ochiu’ ei, că tânărul cavaler este și în realitate exact așa cum părea din lungile convorbiri online: blând, arătos, răbdător, bla bla bla… Continuarea

24,896 cititori

Câteva sfaturi pentru doritorii de sex pe Facebook

Pentru că e internetul plin de sfaturi despre ce trebuie să faci dacă vrei s-o cucerești, dar nu-ți zice nici naiba ce-ai de făcut dacă vrei să nu pari un idiot și-un adept al zeului Onan, irecuperabul, în mărinimia mea absolută și altruistă, o să las aici câteva sfaturi de bun-simț. Cu plăcere.

– I-ai cerut prietenia și ți-a dat-o. Te rog eu mult de tot nu-i trimite instant un mesaj cu “bună, mulțumesc pentru accept”, deși ai impresia că e semn de politețe. Nu e. Doar o să pari fraier de la primele cuvinte și o s-o pui în postura neplăcută în care va trebui să răspundă ceva. Vouă vă place să vorbiți cu necunoscuți? Exact, nici lor. Mai bine trimți un emoticon cu zâmbet sau p-ăla care face cu ochiul. Atât. Dacă îți răspunde tot cu un zâmbet sau un “blink-blink” e semn bun, dar o lași așa. Nu te apuci să-i scrii, că ne întoarcem la partea cu “vorbitul cu necunoscuți”.

– Nu te apuca să-i dai like-uri la poze mai vechi de câteva zile. Da, știu, vrei să-i transmiți cât e de minunată și cum soarele pălește în comparație cu ea. Dar la primele like-uri la poze de acum juma’ de an, tot ce vei reuși să obții va fi o sprânceană ridicată și întrebări de genul “ce naiba e în neregulă cu ăsta”. Plus impresia că-i folosești fotografiile pe post de material de inspirație pentru ofrande aduse zeului Onan. Și nu vrei asta, crede-mă.

– Să presupunem că ți-a dat ea like la ceva, orice. Oricât ți s-ar părea de ciudat, asta nu înseamnă că vrea să te fută. Parol! Așa că, în ciuda mâncărimii din degete și din zona pelviană, abține-te să-i trimiți un mesaj prin care-i ceri insistent să hotărască locul sau momentul în care să vă vedeți și pozițiile în care vrea să fie posedată sălbatic.

– Nu începe nicio conversație cu ea până nu te-ai asigurat că știe măcar cine ești sau de existența ta. Știi, există tipe care au câteva mii de prieteni în listă și încă pe atâția followeri, așa că sunt șanse extrem de mari să nu fi auzit în viața ei de tine. Prin urmare, informeaz-o discret că exiști. Am zis “discret”, iar asta exclude să dai like la absolut toate postările ei, însoțite de comentarii libidinoase de genul “ești atât dă inteligentă/cultă/frumoasă/minunată/ că Pământul ar fi fost pustiu dacă n-ai fi existat”. Paradoxal, deși femeile adoră complimentele, cele de genul ăsta te vor duce către block, nu către mult visata joacă de-a doctorul.

– Alege cu grijă conținutul și momentul primului mesaj privat către ea. Dacă ai început cu un “Bună, ce mai faci?” sau varianta cocalar style “bună, cf” poți să-ți iei la revedere. Nu, nu mă întreba idiot “atunci ce să-i scriu, frate?”. Pune-ți creierul la contribuție și cere-i un sfat legat de ceva din zona ei de activitate sau de unul dintre hobby-uri (dacă te duce creierul cât de cât, afli imediat toate astea). Sau fă o glumă mișto.  Pentru că “bună, ce mai faci” o întreabă și vânzătorul de la magazinul din colț. Și nici ăla n-o fute, crede-mă. La fel de important este și momentul în care-i scrii. Patru dimineața este o oră la care oamenii normali dorm.

– I-ai scris, ți-a răspuns și pare că e oarecum interesată de tine. De aici încolo faci echilibristică pe sârmă, la mare înălțime, fără plasă de salvare, și orice cuvânt în plus poate să însemne pasul în gol. Știu, tentația să-i scrii rahaturi de genul “sunt în autobuz, mă duc la mama” e mare, dar îți muști buzele și te abții. De ce? Păi o să pari o pradă sigură și n-o să mai prezinți interes. Femeile au prostul obicei să se plictisească repede de tot, mai ales atunci când “cazul” pare rezolvat fără niciun efort.

– Niciodată, dar absolut niciodată, nu-i cere numărul de telefon dacă nu ai nevoie de el pentru o situație care ar duce la salvarea Planetei sau la evitarea unei noi crize economice mondiale. Chiar și așa va ezita mult dacă ți-l dă sau nu. Cu criza mondială se mai descurcă ea, dar cu un labagiu care-o hărțuiește la telefon, nu prea. Dacă vrea s-o suni, ți-l da ea singură.

– Pare că toate lucrurile merg așa cum îți dorești și ai vrea să treci la nivelul următor, să vă vedeți, s-o inviți în oraș. Ai mare, mare grijă. Poartă-te ca și cum ai duce în brațe un carton de ouă, în timp ce te afli pe puntea unui vas de croazieră surprins de furtună în largul Oceanului Atlantic. Nu de alta, dar trecerea din online în offline e un pas cel puțin la fel de important ca aselenizarea, pentru reprezentantele sexului frumos. Iar diferența o fac nuanțele. Astfel, “te scot diseară la un cico?”, în 99.99% dintre cazuri va primi un răspuns compus din literele “N” și “U”. Pe când “poate bem cândva un cico” sună mult mai bine, nu necesită un răspuns imediat și deja plantează ideea că la un moment dat o să vă vedeți în carne și oase, fără tastaturi în față. Iar dacă aveți suficientă răbdare (amatorii de pescuit “la răpitor” știu ce zic), nu mai repetați a doua oară invitația și lăsați mândria și curiozitatea să-și facă treaba. Fără îndoială, intrigate și ațâțate (“oare de ce nu mai vrea ăsta să mă scoată în oraș?!”) vor ceda și, mai devreme sau mai târziu, o să vină aluzia: “auzi, parcă ziceai ceva de un cico”.

Gata, aici se termină prima parte. Revin cu cea de-a doua după ce o aprofundați pe asta.

P.S. Ignorați tot ce am scris până acum, dacă primul mesaj vine de la ea și conține textul: “Hei, ce-ai zice să mă scoți la o cină și apoi să mă duci la tine acasă unde poți să-mi faci ce vrei? Sau, știi ce, hai să uităm de cină și să trecem direct la desert”. Muhaha, ce fețe ați făcut. Keep on dreaming, sunt șanse mai mari să câștigați la loto decât să primiți așa ceva.

P.P.S. Idem, niciuna dintre informațiile de mai sus nu este valabilă pentru agățatul de siliconate cu botox în rât și creier de dimensiunea ghindei. Pentru categoria asta este suficient un mesaj privat foarte bine targetat: “fumoas-o te fak o tură cu bemveu’? poopik”.

8,317 cititori

Se pare că nici femeile nu înțeleg pe deplin bărbații

În urma textului de ieri, am primit pe email trei drepturi la replică, bașca un articol de răspuns pe un alt blog. Vi l-am pus mai jos pe cel al Irinei, deși aș fi vrut să le citiți pe toate. Da’ aseară am ajuns cam târziu acasă și într-o stare destul de euforică, așa că n-am mai avut cum să fac mare lucru. Abia reușeam să-mi țin capul nemișcat pe tastatură. 

……………………………………………………………………………………………

Deși ar dura cel puțin un an explicațiile pe tema comorilor ascunse din geanta unei fete și importanța vitală a unui desfăcător de sticle găsit între resturile de  biscuiți, bateria externă, căștile de la telefon, patru agende, cinci pixuri albastre plus încă trei de culori diferite, haine de schimb (inclusiv pentru situații de expediții montane neașteptate) și un pinguin de pluș, mă abțin de la alte comentarii pe aceestă temă. Deși mă uit de mică la fotbal și, culmea, chiar îmi place, tot n-am să înțeleg vreodată unde trebuie să fiu atentă la reluări ca să văd dacă a fost offside sau dacă aplicarea unui crampon în tibie înseamnă sau nu tackling. Înțeleg, în schimb, partea cu căldura de pe teren și cu datul jos tricourilor. Da’ de ce și le mai schimbă între ei? E un fel de ritual testosteronic ascuns muritoarelor de rând? Continuarea

16,291 cititori

Tu ai avea pe cine să suni?

Mărturisesc, cu uimire, că îmi scăpase reclama de mai jos. Deşi are mai mult de doi ani şi mie mi se pare una dintre cele tari făcute vreodată, dacă nu mi-o arăta un prieten ieri, nu cred că mai dădeam de ea pe undeva. Şi dacă tot am spus asta, trebuie să-mi scot pălăria în faţa celor de la Carlsberg. Adicătelea, vorba englezului: chapeau bas!

Dar pe lângă clip (la care vă rog să vă uitaţi înainte să continuaţi să citiţi), mai voiam să vă spun nişte chestii. Pentru că mi-a cam dat de reflectat. Adică am stat să mă gândesc câţi oameni aş putea suna în condiţiile astea. Noaptea, târziu, dintr-un cartier dubios, cerându-le să-mi aducă şi nişte caşacaval. Uite, ca s-o translatez pe plaiuri mioritice, cam aşa ar suna: Continuarea

1,544 cititori

Fereste-ma, Doamne, de prieteni!

Guest Post by Ana R.

 

De curand am fost in vizita in Anglia, in interes de serviciu, impreuna cu sotul (lucram la aceeasi firma). De obicei, cand plecam in delegatii, el se ocupa de gasirea hotelului. Dar de data asta, pentru ca aveam o fosta colega de liceu stabilita in Londra, am pus mana pe facebook sa o intreb unde sa stau. Desteapta cum sunt, nu uit sa-i precizez si ce buget imi asigura firma pentru cazare.
Continuarea

3,342 cititori

De ce sa plece, daca mai vrea sa stea?

Astazi este ziua mea. Adica, pe bune, este chiar ziua mea de nastere. Si ar fi trebuit sa scriu un articol cu distractie, chef si veselie. Dar am ales sa nu. Am ales sa va spun despre cum se pot desparti doua prietene, desi nici una dintre ele nu are intentia asta.

De ce am ales asta? Pentru ca nici eu nu as suporta gandul ca as putea sa-mi pierd vreunul dintre prieteni. Am asa de putini, incat nu-mi permit luxul sa pierd vreunul. Voi cum ati suporta vestea ca v-ati putea desparti de unul dintre ei? Pai vedeti. De-aia.

Continuarea

2,017 cititori

Reteta pentru cadoul perfect

Cand ai de primit, nu de dat.

-Se aleg zece-doisprezece prieteni carora le dai e-mail pentru a-i invita la petrecerea de ziua ta. Selectia este la latitudinea ta si principalul criteriu ar trebui sa fie posibilitatile financiare ale invitatilor. Doar n-o sa-i chemi pe ruptii aia in cur alaturi de care ti-ai trait bucuriile si, mai ales, tristetile. Nicidecum. La vremuri noi, prieteni cu posbilitati financiare noi. Pentru noi.

-Faci petrecerea in Vama Veche si nu uiti sa le explici ca trebuie sa-si achite cazarea. Continuarea