6,036 cititori

Cea mai penibilă situație “înghețată”

Text trimis de colega noastră de comentarii, Elena. Ea a scris și eu am râs bine de tot. Ceea ce vă doresc și vouă.

…………………………………………………………………………

Trebuie să știți, încă de la început, un lucru: dacă undeva în lumea asta mare s-ar organiza un concurs pentru “cea mai penibilă situație posibilă”, n-aveți nici o șansa să mă bateți. Sub nici o formă. Am talent la asta. Cred că m-am născut ca să cad în penibil. Des și mult. Am experimentat de la cea mai fragedă vârstă, când am ieșit doar în chiloți afară, la mers la școală fără ghiozdan sau fără sorțulețul ăla albastru, până la plecat la examenul de licență având la mine proiectul colegei de cameră. Ca să nu mai povestesc și despre un elastic rupt la chiloți, de-au ajuns până la glezne și nu înțelegeam de ce naiba nu pot să merg. Până să compilez care e cauza, am căzut lată pe trotuar. O să vedeți că nu va mint.

Continuarea

16,179 cititori

Panică în cabina de probă!

Textul de azi mi-a fost trimis, ca un protest mut, de una dintre cititoarele acestui blog, pe numele ei de scenă, Alina. Și cum scopul lui este aproape nobil, am zis să vi-l arăt și vouă.

…………………………………………………………………………….

Suntem din nou în acel frumos sezon al anului. Nu, nu vara, sezonul de nunți. Lucru care în mod normal m-ar lăsa rece, că p-aici, pe la capitală, nu e ca la mama în cartier. Un singur lucru vreau să vă spun: ați trăit degeaba dacă nu v-ați trezit niciodată sâmbătă dimineața (pe la 8) în dulcele sunet de acordeon acompaniat de trompetă (ceva între Cafe Concert și melodia aia din Stan și Bran). Pentru că, nu-i așa, dacă nu ai minim 237 de capete ițite pe geam, nu poți dansa hora miresei pe roua dimineții în parcarea dintre blocuri.

Continuarea