4,468 cititori

Și replica zilei de ieri merge la

Ofițerul de serviciu de la Secția 14 Poliție.

Ieri, în timp ce făceam procesul verbal de predare-primire al unui portofel găsit la metrou, am avut inspirația să le citesc ofițerilor de serviciu comentariile de pe Facebook care-mi spuneau să nu cumva să mă duc să-l predau la Poliție, pentru că poliția o să facă orice cu el mai puțin treaba pentru care e plătită. Inclusiv că o să-i fure banii omului și-o să-i dea mumu. Continuarea

6,584 cititori

Și “nevorbită” și cu banii dați

Aveți mai jos un fel de poveste de… hmm… amor, pe care mi-a trimis-o Laura, una dintre distinsele cititoare ale acestui blog. Citiți-o că e, așa, ca ruptă din viață. Povestea, nu Laura.

……………………………………………………………………………

Acu’ niște ani buni de zile, proaspăt ieșită dintr-o relație cu un tip cu mult mai mare (și mincinos, dar asta am aflat prea târziu), zis-am să-mi ling ranile cu cineva mai ca lumea, mai de încredere. C-am vrut, că n-am vrut, s-a nimerit să fie tot mai în vârstă, pentru că, deh, naravu’ din fire n-are lecuire. Măcar era “de încredere”, pentru că mă știa de când începusem buchiseala. Așa că, ușor trecută de vârsta majoratului și proaspăt rănită în dragoste, mi-am zis să-i dau o șansă pretendentului abia apărut la orizont. Continuarea

5,419 cititori

Superstiţia este mama progresului

Eu m-am cam săturat de Robbie, căldură, sete, uite berea nu e berea şi toată discuţia asta care nu se mai termină, după concertul ăla cu grade multe şi hidratare lipsă. Gata, fuse şi se duse. Oricum ne-o vom lua într-un mod asemănator si la următorul nume mare care va face greşeala să vină să cânte în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Dacă vor rezolva cu băuturile, nu se vor găsi evantaie. Dacă rezolvă şi cu astea, o să pice curentul. Şi dacă toate condiţiile vor fi îndeplinite şi tragem speranţe că în sfârsit vedem o cântare ca la carte, o să vină vreun uragan care o să ne liniştească definitiv.  Aia e, scrie in stele că la noi pot să cânte fără probleme doar Boney M. Ricchi e Poveri şi Toto Cutugno. Aşa ca, gata, eu m-am resemnat şi mai vedem ce-o fi. Trecem la alte subiecte.
Continuarea

6,125 cititori

O singura data

În general îmi cumpăr toate căcaturile (ciungă, măsline, câte un biscuite, cafea) de la același chioșc. De ani de zile, niciodată, dar absolut niciodată, nu am luat înapoi mărunțișul. Dacă primeam rest ceva ce nu putea fi luat sub formă de bancnotă, îl lăsam obligatoriu acolo. Nu că aș fi eu prea darnic, dar mă enervează de mor să simt monede zăngănind prin diverse buzunare.

Ah, trebuie să nu uit să vă povestesc ceva apropo de asta cu măruntul. Săptămâna trecută eram cu prietenul I. la o bere. Când am plecat spre casă, ne-am oprit să ne luăm ceva de la Luca (ăia cu covrigii). Când să plătim, ne-a intreabat fata de acolo dacă nu avem douăzeci de bani. Eu am ridicat din umeri, dar prietenul I. și-a dat geanta jos de pe umăr și a scos tacticos un portofel din ăla mic, cum au fetele și a pescuit tacticos de acolo suma cerută. Să mor dacă mă așteptăm la o figură din asta din partea lui. Care ați mai citit pe aici și cunoașteți personajul, înțelegeți perfect de ce. Continuarea