5,685 cititori

Pentru că și zeițele dorm câteodată

Acel moment în care intri în cameră și-o vezi adormită pe locul tău. E atât de dulce, atât de liniștită și senină, că nu îndrăznești nici să respiri ca să nu cumva să-i tulburi atât de linu-i somn. O vreme doar stai și te uiți la ea. Da, e atât de frumoasă când doarme.

Încet, foarte încet, cu infinită blândețe, încerci să te strecori și tu cumva lângă trupu-i de zeiță. Nu, nu ai suficient loc și rămâi așa, aproape atârnând pe marginea patului, cu un picior pe jos, dar fericit. Fericit și mulțumit c-ai izbutit să te așezi fără s-o trezești. Continuarea

2,665 cititori

Îl aranjăm p-ăsta micu’?

O văzusem pe Andreea de departe și m-am apropiat bucuros că ne reîntâlnim după multă vreme. Dau să deschid gura s-o salut, s-o „ce mai faci, mă?”, să ne pupăm de revedere, d-astea. N-am apucat. M-a văzut și ea și m-a luat din pripă, până s-apuc sa clipesc:

– Nu mai vrei o pisică?

Pauză lungă, urmată de bălmăjelile mele:

– Ăăă… am două în plm!

Parcă vorbeam singur. Continuarea

3,225 cititori

Cât durează ura asta grea?

Vă înșelați dacă aveți impresia că ați cunoscut ura brută, animalică, viscerală, din străfundul sufletului. Ura aia profundă care te face să-ți urli veninul pe unde poți, cu ochii scoși din orbite și cu ghearele înfipte în tot ce prinzi în jur. Credeți c-o știți sau c-ați trăit-o? Ei bine, vă garantez eu că sunteți mici copii și n-ați trăit nimic până n-ați văzut cum reacționează o pisică atunci când o alta (eventual, tot femelă) pătrunde în ceea ce ea considera până atunci a fi regatul ei, locul unde era stăpână absolută, cu drepturi depline asupra supușilor ei, oamenii.

Continuarea

94,896 cititori

De ce e recomandat să ai pisică în casă în caz de cutremur

Pe lângă multiplele foloase pe care le dau pe lângă casa omului (lapte, blană, brânză, carne, ouă), azi-noapte, în timpul cutremurului și imediat după, am avut revelația adevăratului avantaj de a avea o pisică în casă.

Nu, n-a venit să mă anunțe cu cinci minute înainte că plăcile tectonice urmează să-și facă de cap. Nici nu a început să miaune pentru că instinctul ei ancestral de animal de pradă îi spunea că urmează o dezlănțuire a naturii. În schimb, am avut motiv să mă dau jos din pat, căcat pe mine de frică, s-o caut prin toată casa, s-o găsesc dormind ca o nesimțită și s-o avertizez eu pe ea: Continuarea

4,990 cititori

Cică nu e bine să lași pisicile fără nume

A sosit acel moment în care o să vă rog să ajutați un biet suflet nevinovat de pisică motan să nu rămână nebotezat. Este vorba fix despre gingașul din fotografiile de mai jos, un prea-minunat maidanez cu față de înger și apucături de Don Juan cu coadă. Ăăă… pardon… un metis de rasă europeană cu maniere de gentleman cu mustăți, am vrut să zic, să nu mă trezesc că mă dă naiba în judecată pentru defăimare și folosirea neadecvată a termenilor. Continuarea

12,757 cititori

S-au mai descoperit 10 porunci

Miss Alina zice că nu e posibil să fie mii de poze cu pisici pe Facebook și niciun articol pe aceeași temă. N-am contrazis-o, zice c-ar fi făcut research serios. 

……………………………………………………………………

Am descoperit că în toată blogosfera asta nu există niciun articol despre pisici. Bă, frate, da’ niciunul! E clar că e o conspirație mondială menită să ascundă rolul pisicilor pe acest pământ și poruncile venite odată cu ele. Astăzi (sub protecția anonimatului), o să rup acest lanț al tăcerii și o să vă dezvălui adevărul. Știți tăblițele alea cu porunci primite de Moise? Ei bine, s-a mai descoperit o tăbliță, ascunsă sub Marea Litieră din Sahara, având încrustată pe spate silueta unei pisici adormite (ştiu, absolut şocant). Momentan este păstrată sub cheie la Institutul Pisicologic de la NASA, însă vă redau mai jos o transcriere cu explicațiile de rigoare. Continuarea

23,397 cititori

De ce să nu-ți iei animal de companie!

Evident, nu mă refer la broască țestoasă, hamster sau porc de Guineea. Nu știu ce-s astea și cu ce se mănâcă, dar dacă simțiți o chemare în organism pentru așa ceva, nu mai stați pe gânduri, luați-o pe coana broască țesoasă acasă și bucurați-vă de ea (sper că știți bancul).

Continuarea

4,832 cititori

Vând extraterestru cu patru labe, coadă şi ochi blânzi

Vă rog frumos să aveţi un pic de răbdare şi să citiţi chestia asta de mai jos. Nu am schimbat absolut niciun cuvânt, totul este exact aşa cum se regăseşte şi pe olx. Deci, să purcedem:

“Vind pisicutza Cornish Rex cu blanita catifelata,*NU ARE PAR CI BLANITA PRECUM MIEII DE LA OITE…,este extrem de curata, ordonata, inteligenta, afectuoasa, scumpa, blinda SI EXTREM, EXTREM DE IUBITOARE Toata ziua vrea sa fie mingaiata si pupata….Iar calitatea cea mai de pret si pentru care regret din suflet ca trebuie sa o las in grija altcuiva… este faptul ca…, are puteri energetice extrasenzoriale…

Continuarea

2,607 cititori

Cine are iepure, are parte

V-am mai spus ca cei batrani din blocul in care am copilarit au fost productivi, nu gluma. A se citi ca eram multi copii, de varste apropiate. Ei bine, dupa ce s-au dus anii aia fara griji, cand ne peocupa doar cum sa ne petrecem timpul mai misto si ne intreceam in cretinisme, au inceput si chestiile mai serioase, gen examene. Intai cele de liceu apoi admiterile pe la facultati. Era ca dracu’ daca picai, ca incepeau mistourile si te faceai de un cacat celebru. Cata vreme a fost la nivel de liceu, lucrurile au mers struna. Toata lumea s-a descurcat si a ajuns prin locurile in care si-a dorit.

Treaba s-a imputit odata cu intrarea la facultate. Continuarea

927 cititori

Somnoroase pasarele, noapte buna

Ca tot m-am apucat de povesti din copilarie. Pe cand o scriam pe asta, mi-am mai adus aminte una. V-am spus ca eram multi in blocul in care am copilarit. Ei bine, avem si ceva fete pe acolo, o gramada. Chiar la mine pe scara, de o varsta cu mine si cu prietenul Valjean aveam o amica, Mihaela. Crescuseram impreuna, ne intelegeam bine. Parintii le cumparasera ei si sora-sii, pe post de animal de companie, niste canari. Doi la numar. Cred ca erau un el si o ea. Fratilor, erau mandria familiei pasaricile alea (canarii, nu fiicele). Facusera rost de o colivie uriasa (acum chiar stau sa ma intreb de unde, ca pe vremea cealalta era mai subtire cu pet-shop-urile) si pusesera micutii la cantat si inmultit.

Si ce fericire era in familie. Se auzeau ciripiturile din balcon, in jumate de cartier. Continuarea