6,098 cititori

Pentru că și zeițele dorm câteodată

Acel moment în care intri în cameră și-o vezi adormită pe locul tău. E atât de dulce, atât de liniștită și senină, că nu îndrăznești nici să respiri ca să nu cumva să-i tulburi atât de linu-i somn. O vreme doar stai și te uiți la ea. Da, e atât de frumoasă când doarme.

Încet, foarte încet, cu infinită blândețe, încerci să te strecori și tu cumva lângă trupu-i de zeiță. Nu, nu ai suficient loc și rămâi așa, aproape atârnând pe marginea patului, cu un picior pe jos, dar fericit. Fericit și mulțumit c-ai izbutit să te așezi fără s-o trezești. Continuarea

5,234 cititori

Despre sforăit și alte cazne nocturne

Azi avem text scris de Miss Alina. Iar se plânge de nuș’ ce chestii. 

………………………………………………………………………………….

În legătură cu sforăitul vă contactez… pentru o prietenă. Cum faci, efectiv, să dormi când împarti patul cu un sforăicios? (Masculin, evident, pentru că se știe ca femeile nu sforăie. Niciodată). Adică na, nu vorbim de zgomote d-astea superficiale gen țânțari, muște sau bormașini. Vorbim de sforăitul ala pe două octave, cu intermezzo și modelare de tonalitate taman când ți-i somnu’ mai dulce. Continuarea