6,965 cititori

Poveste de supraviețuitor

Pe Peter îl cunosc doar de pe Facebook. Ne simpatizăm reciproc, dar cam la atât s-a redus până acum interacțiunea noastră. Habar n-aveam de povestea lui și mi s-a cam ridicat părul pe mâini ieri când mi-a trimis-o. O aveți mai jos.

Am să va spun o poveste din care sper să rămâneți cu ceva. Nu este o poveste tristă, este o poveste reală care se termină cu bine, și asta nu pentru că îmi plac filmele cu happy end, ci pentru că este simpla realitate. Unii vor spune că a fost noroc, alții vor spune că a fost soarta, mie îmi place să spun că a fost rezultatul unei rețete perfecte: medicație, cam 12 ani, de la citostatice puternice cum ar fi Vincristine, la insipidul bariu utilizat pentru imagistică, până la simple pastile de durere, plus mult, foarte mult optimism. Cam 40 de ani până acum. Continuarea

6,213 cititori

Pentru că și zeițele dorm câteodată

Acel moment în care intri în cameră și-o vezi adormită pe locul tău. E atât de dulce, atât de liniștită și senină, că nu îndrăznești nici să respiri ca să nu cumva să-i tulburi atât de linu-i somn. O vreme doar stai și te uiți la ea. Da, e atât de frumoasă când doarme.

Încet, foarte încet, cu infinită blândețe, încerci să te strecori și tu cumva lângă trupu-i de zeiță. Nu, nu ai suficient loc și rămâi așa, aproape atârnând pe marginea patului, cu un picior pe jos, dar fericit. Fericit și mulțumit c-ai izbutit să te așezi fără s-o trezești. Continuarea

5,285 cititori

Despre sforăit și alte cazne nocturne

Azi avem text scris de Miss Alina. Iar se plânge de nuș’ ce chestii. 

………………………………………………………………………………….

În legătură cu sforăitul vă contactez… pentru o prietenă. Cum faci, efectiv, să dormi când împarti patul cu un sforăicios? (Masculin, evident, pentru că se știe ca femeile nu sforăie. Niciodată). Adică na, nu vorbim de zgomote d-astea superficiale gen țânțari, muște sau bormașini. Vorbim de sforăitul ala pe două octave, cu intermezzo și modelare de tonalitate taman când ți-i somnu’ mai dulce. Continuarea