5,071 cititori

Concediul perfect pe Facebook

Există o regulă nescrisă care spune aşa: dacă ai plecat în concediu la mare, la munte, într-unul dintre oraşele mari ale Europei şi ai prins ploaie, caniculă, condiţii de cazare de căcat sau alte mizerii, pentru nimic în lume să nu recunoști asta!

Dimpotrivă, în momentul în care ai constatat primele nereguli, creierul trebuie să-ţi intre în modul de negare şi, orice s-ar întâmpla, refuzi să accepţi că asta ţi se poate întâmpla ție. Dar mai ales, faci orice ca vreo astfel de informaţie să nu ajungă la cei rămaşi acasă. Şi mi se pare perfect justificat, n-ai cum să pici de prost în fața celor mai importanți oamenii din viața ta, prietenii de pe Facebook. Așa că uite uite cum trebuie să procedezi ca să te poţi făli, netulburat de incidente d-astea minore, cu vacanţa ta de vis.

Continuarea

16,639 cititori

O poveste altfel despre Simona Halep

Sâmbătă seara, chiar după finala la care am plâns oleacă (dar n-o să recunosc asta nici sub amenințarea cu arma), am cunoscut un cuplu, o prietenă de-ale domnișoarei Petrică și soțul ei. Că ea s-a dovedit a fi cititoare a acestui blog, e cu totul altă mâncare de pește, altceva voiam să vă povestesc.

El a lucrat trei ani în Franța ca inginer la ceva multinațională huge. S-a angajat la oamenii ăia în 2013 și totul era aproape de perfecțiune. Salariul baban, Parisul numa’ bun de descoperit, omlette du fromage, furculision, croissante, ați înțeles voi, tot tacâmul.

Doar că încet-încet și-a dat seama că are o problemuță care tinde să se transforme într-o problemă destul de apăsătoare. În sensul că la muncă, unde 99,99% dintre colegii lui erau francezi, nu-l băga nimeni niciodată în seamă. Pur și simplu nu exista. Pe undeva, de înțeles, pentru localnici, românii cu care se intersectau în viața de zi cu zi erau doar de trei feluri: cei care furau, cei care cerșeau și cei care lucrau în casele francezilor.

Continuarea

5,863 cititori

Fir-aţi ai dracu’ cu melcii voştri!

Sper să pot face în fiecare an chestia asta. Și anume să reușesc să plec pe undeva în ajun de Paște și să mă mai întorc după ce s-au stins ecourile cozonacilor, drobului și urărilor cu „fie ca”.

Patru zile am fost complet rupt de ce s-a întâmplat pe interneții patriei, așa că n-aș avea de unde să știu nici dacă, în sfârșit, a mierlit-o nen-tu Iliescu, darămite să mai și scriu ceva cât de cât citibil. De-aia ziceam că mai bine vă povestesc pe scurt cum fuse în Orașul Luminii și poate să vă las si niște poze. Dacă vă interesează, desigur.

Continuarea

1,906 cititori

Gata vacanța

Ce voiam să zic, nici măcar n-am luat în calcul varianta să car laptopul după mine la Paris. Sper că e relativ lesne de înțeles de ce. Sper.

Prin urmare, dacă nu se întâmplă vreun miracol mai șmecher decât învierea tâmplarului (gen să apară pe blog un articol care s-a scris singur-singurel), azi avem pauză.

În altă ordine de idei, cred că v-a cauzat paștele ăsta sau ceva. Altfel nu-mi explic de ce v-am lăsat pe-aici liniștiți și ieri, când am deschis oleacă blogul, să-mi sară pateul de foie gras din gură și nu alta. Nu v-a priit drobul, este? Păi nu vorbisem că dacă mai lipsesc și io una-două zile, ne jucăm frumos?

Nțțț, așa ceva…

[ngg_images source=”galleries” container_ids=”44″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_slideshow” gallery_width=”600″ gallery_height=”400″ cycle_effect=”fade” cycle_interval=”10″ show_thumbnail_link=”0″ thumbnail_link_text=”[Show thumbnails]” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

.

2,656 cititori

Unde poți să mănânci bine la Paris?

Ca tot dependentul de internet, am dat și io o căutare pe google după “locuri unde se mănâncă bine în Paris”.

Mare greșeală. Primele zece articole sunt toate numai cu harfe de genul “am mâncat o înghețată extraordinară în Turnul Eiffel”, “Pe malul Senei am gustat cea mai bună prepeliță din Paris”. Și alte rășini de același gen care mă ajută foarte puțin spre deloc.

Nu de alta, dar pot și eu, fără să mă învețe nimeni, să dau 8 euro pe cupa de înghețată în Turnul Eiffel, după care să scriu un articol în care să mă justific de ce-am fost atât de fraier să fac una ca asta. Serios, n-am nevoie să-mi explice nimeni cum să mă așez la o cârciumă de pe Champs Elysees sau de lângă Notre Dame. P-astea le găsesc fără să am nevoie de articole jenante.

Bref, cineva pe-aici care să-mi poată recomanda niște locuri unde se duc parizienii să mănânce? Asta vreau să aflu, două-trei cârciumi pe care le frecventează localnicii, nu turiștii. Eventual bistrouri d-alea de cartier, cu câteva mese, unde toată lumea se cunoaște cu toată lumea și madame Agate, patroana, stă la o masă și citește ziarul.

Așa ceva-mi doresc, că turism, slavă domnului, știu să fac și singur fără să dau opt euro pe cupa de înghetătă.

Deci?

mihai_vasilescu_bucatarie_frantuzeasca

6,396 cititori

Paris, Ankara, Bruxelles… Cum îi oprim?

Vă jur că nu mi-e frică absolut deloc și că mâine aș pleca în orice mare oraș al Europei, cu toată amenințarea lor teroristă. Și odată ajuns acolo, aș merge numai cu metroul și aș vizita exact zonele cele mai aglomerate. Mă piș pe ei! Pentru mine nu există și nu-mi voi ghida viața după atentatele lor de căcat. Am prins o alarmă de amenințare cu bombă pe Charles de Gaulle. Am ieșit calm, prin locurile pe care mi le indicau jandarmii, nici măcar n-am grăbit pasul. Repet, pentru mine nu există. Și mi-aș dori ca toți cetățenii acestui continent să aibă aceeași atitudine sfidătoare la adresa jegoșilor ăștia cu neuronii alterați de Allah și virginele lu’ pește.
Continuarea

1,841 cititori

Atacurile din Paris au fost comise de Gigi Becali!

Evenimentele din ultimele trei săptămâni au dat apă la moară tuturor publicaţiilor, online şi offline, care băteau câmpii şi în vremuri normale. Dar mai ales celor din mediul virtual. La ora asta tot ce este site “conspiraţionist” face trafic cu nemiluita pentru că există suficienţi proşti naivi care să pună botul la aberaţiile lor.
Continuarea

4,316 cititori

Europa Park

Guest Post by Ana R.

Au nemții ăștia un stil propriu și personal de a-şi promova ceea ce fac bine de te urcă pe pereți. Adică foarte puțin spre deloc! Și-au dezvoltat orgoliul ăsta tâmpit de a nu face mare marketing pentru lucrurile bune, pentru că au impresia că oricum se promovează singure.

Cred că am mai povestit aici că am doi copii, amândoi la vârsta potrivită pentru a merge în parcuri de distracții. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, habar nu am care e vârsta potrivită, pentru că eu încă mă distrez cât se poate de bine într-un astfel de parc.

Așa că anul trecut i-am luat pe cei mici și am mers la Disneyland, în Paris, ca să vedem cum stă treaba cu poveștile și distracția. A fost fix ca în proverbul ăla cu pomul lăudat. Nu că ar fi urât acolo sau că nu le-ar fi plăcut copiilor, dar se vede cu ochiul liber că parcul e deschis pe tot parcursul anului. În sensul că nu au timp să renoveze serios și cam fac treabă de mântuială. Din cauza asta vezi la tot pasul vopsea sărită și tot felul de zone neîngrijite. Ca să nu mai spun că la multe dintre raiduri apăreau defecțiuni tehnice și încă destul de des. Tot în Disneyland se observă din plin obsesia de a face bani, de a vinde produse. Cred că aproape 70% dintre atracțiile parcului sunt în realitate magazine care comercializează câte ceva.
Continuarea

1,794 cititori

Radicalistul islamic bătut în cap

În valul acesta de indignare care a cuprins toata planeta, în urma celor petrecute la Paris, cred că s-a trecut foarte uşor peste un amănunt. Şi anume: poliţia i-a identificat pe asasini pentru că unul dintre ei şi-a uitat buletinul in maşină. Adica exact ce ziceam, numai proştii nu au habar despre ce înseamnă ironia şi autoironia. Şi mi s-a demonstrat din plin. Păi ce dovadă de prostie mai mare ca asta poate exista? Continuarea