7,847 cititori

Unde-s bărbații de altădată?

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Pe Viorel l-am cunoscut când eu aveam 10 ani, iar el cred că vreo 20. Se mutase în blocul de vizavi, la etajul doi, împreună cu maică-sa. Pe cât de băiețoasă eram eu, și nehotărâtă ce sex vreau să am când o să fiu mare, pe atât de feminin era el. Ziua, când maică-sa era la serviciu, se îmbrăca în hainele ei și se urca pe pervazul geamului de la bucătărie ca să-l pot admira. Și-l admiram. Cu urlete de bucurie dacă îi stătea bine si cu pietre dacă-i stătea rău. Și de cele mai multe ori îi stătea rău. Mai ales când se împodobea (mai ceva ca bradul lu’ Fuego) cu mărgele, cercei și brățări. Plus că femeia avea și o colecție impresionantă de pălării pe care Viorel și le punea pe capul lui mare.

Continuarea

6,094 cititori

Cum să rămâi nesatisfăcută de Paște

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Înainte de toate aș vrea să ne organizăm puțin: cei care ați ținut post treceți în partea dreaptă, păcătoșii în partea stângă, iar voi ceilalți care ați scăldat-o cu “în primii 10 ani de relație nu se pune, bla, bla, bla” rămâneți pe loc. Vreau să-mi fac o poză cu voi, derbedeilor.

Acum că sunteți așezați pe căprării, ca hainele mele din sifonier, vreau să vă spovediți. Să spuneți la ce-ați râvnit și n-ați ajuns, fix ca vulpea din proverb. Sau sunteți artiști emeriți în inhibarea dorințelor și ați reușit să duceți postul până la capăt?! Hă hă hă, ce-am mai râs.

Ca să nu ziceți că mă dau lovită o să încep eu. Am văzut într-un magazin o pereche de pantofi bleu. Din piele întoarsă. Timp de trei săptămâni m-am dus aproape zilnic să-i probez. Mă uitam în oglindă, mă suceam, mă învârteam și la final îi puneam înapoi pe raft spre disperarea vânzătoarei care din cinci în cinci minute mă întreba dacă-i duce la casă. Nu duci nimic, mă mai gândesc. Continuarea

2,967 cititori

Ce Trump, frate, uite aici întrebări fără răspuns

Mă macină două întrebari de ceva vreme. Două întrebari pe lângă care alegerea lui Trump e doar un mizilic pentru copilașii de ciclu primar.

Prima. De ce naiba nu le spune nimeni corporatiștilor, ăia pe care-i văd io dimineața pe magistrala Pipera, că pantalonii albaștri nu merg de nicio culoare cu pantrofi negri? Serios, de fiecare dată îmi vine să întreb dacă au alții pregătiți în rucsac și ăia din picioare sunt “dăcât” pentru deplasarea până la birou. Chiar nu există nimeni în viața lor, nici măcar o oglindă cumsecade, care sa le spună: “coaie, nu, pantaloni albaștri cu șosete și pantofi negri, NU. Niciodată!”
Continuarea

17,220 cititori

Câteva lucruri despre femei, pe care nu le înțeleg bărbații!

Am strâns aici niște chestii pe care femeile se pare că le au în ADN, dar față de înțelegerea cărora partea masculină a omenirii nu a făcut niciun progres notabil în ultimii 2000 de ani.

– Ce duceți în gențile alea care cântăresc cam cât “trage” la piept un halterofil aflat în plină pregătire pentru Olimpiadă? Serios, ceva nu se pupă. Nu reușiți să deschideți singure un borcan de gem sau o sticla cu suc, nu puteți veni din piață cu un pepene mai acătării, dar nu aveți nicio problemă să cărați după voi zilnic chestiile alea care ar pune probleme unui bărbat zdravăn sau l-ar duce la operație de hernie pe hipsterul binevoitor care s-a oferit să vă ajute.
Continuarea

4,479 cititori

Un fel de fashion bărbătesc. Doar că nu.

Prin clasa a cincea, în zilele când aveam la şcoală “educaţie fizică” (sport, pentru ăştia mai tineri), îmi luam pantalonii de trening pe sub cei de la uniformă. De lene, ca să nu mai car alte plase sau genţi după mine. Până a observat unul dintre golanii mai mari de la bloc şi m-a luat la fix:

-Cum, bă, şi dacă-ţi “pică” vreuna, ce faci?

Bine, eram mult prea mic şi prea prost, ca să înţeleg ce-a vrut să spună cu “picatul”, dar mi-au rămas undeva în creier vorbele lui. Motiv pentru care, în ziua aia a fost ultima oară când am purtat ceva pe sub pantaloni. Şi aici mă refer la izmene sau indispensabili, cum vreţi voi sa le spuneţi.

Continuarea

4,991 cititori

Sau pe tocuri sau jos pe sandale?

Prietenul Vulpescu are o întreagă teorie legată de faptul că femeile ar trebui să se întoarcă “sus, pe tocuri”. Ba chiar se întreabă de ce majoritatea lor refuză să mai poarte pantofi cu toc. Ei bine, am să-i zic eu de ce. Din cauza mea (sau e “datorită”?). Mă rog, m-am numit pe mine, dar sunt convins că mai sunt mulţi asemenea mie.

Iar mie nu-mi plac femeile pe tocuri. Şi nu pentru că le-ar sta rău. Ci pentru că sexul frumos din ţara asta nu prea mai ştie să se încalţe. Da, îmi pare rau că trebuie s-o spun, dar eu, în calitate de obsedat de încălţaminte, chiar cred că ştiu despre ce vorbesc. Să porţi un pantof cu toc nu e chiar aşa de simplu cum crede lumea. Şi nu vorbesc aici de modul cum trebuie asortat cu hainele, că asta e relativ simplu. Pantoful cu toc trebuie să fie un fel de extensie a piciorului. Să-l percepi atât de natural ca și cum nici n-ar fi acolo. Continuarea