2,429 cititori

Tu la ce poftești oricând și oricum?

Se prea poate să fie de vină și regimul alimentar, fără excese, din ultima perioadă, nu zic nu, că prea visez și pictez numai mâncare, dar chiar și fără el, de multă vreme voiam să întreb ceva. Însă înainte să ziceți voi, să vă lămuresc “umpicuț” cum stau lucrurile la mine.

Desigur, aș putea s-o dau hipsterish și să spun că sunt un gurmand, că am pofte rafinate, că mă trezesc visând la pulpă de prepeliță, pe pat de ienupăr, cu ouă poșate de broască țestoasă și mult asparagus. Sau că ador deserturile rafinate și mă văd tăvălindu-mă în munți de trufe și mii de cireșe glasate. Dar cruntul adevăr este ca sunt doar un mâncău, că nimic din cele de mai sus nu mi-ar face poftă, că mă uit cu scârbă la icrele negre sau cele de Manciuria și că un ciolan cu fasole, bine făcut, îmi poate provoca oricând un orgasm culinar. Că prefer oricând o salată de vinete făcută de mama și că tot ea face cei mai buni cartofi prăjiți din Univers. Continuarea

19,092 cititori

O clipă pe buze, o viață pe șolduri

În fiecare dimineață trec pe lângă doua-trei covrigării și la fiecare dintre ele lumea stă la coadă. La ce? Păi în 90% dintre cazuri la covrigi și la merdenele. Și mă surprinde că mulți dintre oamenii pe care-i văd, așteptând să-și cumpere doza zilnică de cocă coaptă sau foietaje, nu par a fi niște săraci care doar asta-și permit pentru a se hrăni. Dimpotrivă. În schimb sunt convins că majoritatea dintre ei nu are idee că se alimentează cu niște bombe calorice fără niciun aport nutritiv pentru organismul lor. Cu alte cuvinte, covrigii și merdenelele sunt produsele ideale pentru a ilustra zicala “o clipă pe buze, o viață pe șolduri”. Continuarea

6,341 cititori

Unde ești copilărie, cu cartofii tăi cu tot?

Reciteam articolul ăsta scris de Corina și mă gândeam că am avut oleacă mai mult noroc pe vremea cealaltă. Pentru că taică-meu se juca de-a agricultorul pe un teren din satul lui natal și măcar cartofi am avut mereu în casă. În schimb ulei, ca să mi-i facă mama prăjiți, nu prea găseai. Era pe cartelă și se consuma imediat. Noroc cu untura de porc. Ați mâncat vreodată cartofi prăjiți în untură? Niciodată n-am să mai pun gura pe ceva atât de bun. Aceeași untură pe care-o ungeam și pe pâine. Cu ceapă, că de-asta se găsea.

Continuarea

2,784 cititori

Fă, Nuți, las-o in căcat de treabă!

Pentru ca banuiesc ca multi dintre voi sunteti in situatia mea (adica n-o aveti prietena pe feisbuc pe Elena Udrea), v-am pus aici pozele astea deosebite. Nu de alta, dar mostra mai mare de prostie, combinata cu marsavie (si prin asta inteleg modul prin care incearca sa ne ia de prosti pe toti), nu am mai vazut.

mihai_vasilescu_udrea

 

sursa foto – wall-ul Elenei Udrea

Asadar, Elena Udrea era intr-o alimentara (la Resita) de unde-si lua niste salam Victoria si paine, pentru pranz. Scuze, pentru “un pranz pe cinste”. Ah, si un ardei iute. Pe care le-a halit pe trepte, la intrare, sau pe-acolo. Intelegeti? Ati prins tabloul?

Continuarea

2,322 cititori

To be or not to be…acasa la parinti

Am asistat la niste discutii in contradictoriu despre cum e mai bine. Sa pleci de acasa de la ai tai cat se poate de repede sau sa o mai lalai prin zona niste ani buni? Si cum citeam doar opiniile celor care plecasera (sau nu) de acasa, am incercat sa-mi dau seama cum e cu treaba asta si din punctul de vedere al parintelui. Adica astia ce vor? S-o taie odrasla cat mai devreme? Sau sa stea prin preajma pana intra nepotii la facultate? Pai daca e dupa nevasta-mea, fie-mea ar trebui sa plece de acasa poimarti spre niciodata. Eventual sa dea mesaj si un raport exact (cat mai detaliat, daca se poate) al locului unde se afla si cand o fi maritata, cu doi copii. Sa zicem ca am considerat acest exemplu neconcludent. Si m-am apucat sa fac un mic sondaj printre colegii mei care au copii mai mari. Uite ce-am aflat: Continuarea