5,079 cititori

De câte tipuri sunt like-urile

Ca să ne înţelegem încă de la început, nu vorbim despre reacții (haha, inimă, wow etc), astea, deși se găsesc tot sub umbrela butonului pentru like, au un regim separat de utilizare. Azi explicăm doar despre like-urile cinstite adică mânuța albastră cu degetul opozabil ridicat. Pentru că, deşi mulţi dintre voi ar putea crede că el este folosit doar pentru semnificaţia lui iniţială, gen să semnalizezi că-ți place o chestie mișto postată de cineva, în multe cazuri lucrurile nu mai stau deloc așa. Continuarea

5,152 cititori

Zece sfaturi care te vor face vedetă online (influencer) peste noapte

M-am hotărât să vă fac un pustiu de bine și să las aici ACELE sfaturi care te vor propulsa instant în vârful ierarhiei interneților de pretutindeni. Așa că, dacă tocmai ți-ai făcut blog sau ai de gând să-ți faci, este obligatoriu să le urmezi întocmai. Altfel n-ai nicio șansă.

1) Fii pregătit să devii celebru. După maxim șase luni de bloggerit oamenii te vor opri pe stradă să-și facă poze cu tine, adolescenții îți vor cere timid autografe și o grămadă de gagici bune vor aștepta la ușa garsonierei tale făcând scandal pe motiv că de ce nu se intră decât în ordinea numerelor de pe bonurile de ordine.

Continuarea

3,389 cititori

Cum scăpăm de statul la coadă

Am mai spus de multe ori pe-aici că în ultimii ani am ajuns să fiu dependent de card, rezolvând astfel spinoasa problemă a umblatului cu cash după mine. Și lucrurile ar fi mers în continuare sublim, dacă treptat n-aș fi realizat că mai am o problemuță din aceeași zonă. Și anume, nu suport cozile, frate. Indiferent la ce-ar fi ele. Că sunt la administrația financiară, la ghișeul de la Poștă, la megaimaj sau la tonetele cu bere de la concerte, urăsc să mă așez în spatele unor necunoscuți și să staaaau așa degeaba sperând să se întâmple vreun miracol care să-i facă pe toți cetățenii din fața mea să dispară brusc.

Continuarea

4,502 cititori

Nu mai lăsați visurile să treacă pe lângă voi!

Taică-meu, tatăl tâmplarului să-l ierte, a visat toată viața lui la o căsuță de piatră. Probabil pentru că fusese copil din ăla sărac lipit care a crescut într-o căsuță de lut atât de mică și prăpădită că eu am rămas în stare de șoc când am văzut-o prima oară. Pur și simplu nu înțelegeam cum de avuseseră loc șapte persoane intr-o singură cameră ale cărei dimeniuni nu treceau de dormitorul nostru de acasă. Poate din cauza asta sau poate văzuse pe undeva vreo casă de piatră care-i rămăsese lui la suflet, cert e că daca era să-l asculți povestind nimic n-ar fi fost mai frumos pe lumea asta. Continuarea

4,095 cititori

Bula mea e cea mai mișto!

Am scris alaltăieri un text despre Academia de Optimism. Așa am simțit eu că vreau să-i ajut pe oamenii ăia de-acolo care ajută la rândul lor niște copii ce suferă de boli incurabile, copii care astfel pot să spere sau măcar să vadă viața și altfel. Și-o fac bine, o fac așa cum ar trebui să fie făcute multe alte lucruri în țara asta, altfel n-aș fi scris.

Continuarea

4,535 cititori

Cum e cu socoteală de-acasă

Prin anul doi de facultate, unul dintre amicii mei, vâlcean și coleg de suferință studențească la Capitală, a hotărât că așa nu se mai poate. Că stătea la cămin mai era cum mai era, dar să umble mai mereu cu hainele la limita purtării, devenise absolut inacceptabil. După ce că avea puține, să le mai pună pe el și murdare? Își făcuse omul un adevărat algoritm pentru purtat de mai multe ori același rând de țoale. Tricourile mergeau de două ori (exclus să cumpere vreodată ceva alb), cămășile de trei ori, blugii se spălau doar de Paște și de Crăciun, iar chiloții și șosetele, la miros. Nu știți ce înseamnă “la miros”? E simplu, nu mai iei în considerare factorul aspect și te orientezi numai după proprietățile lor olfactive survenite în urma îmbrăcărilor repetate. Proprietăți care se modificau și ele de la un anotimp la celălalt, evident.

Continuarea

3,596 cititori

Ghinionu’ de eroare

În viața fiecărui om, mai devreme sau mai târziu, apare acel moment în care simți că ți-e atât de lene încât abia poți să te suporți zăcând fără să faci nimic. Ei bine, momentul ăsta are prostul obicei să se combine cu altul și mai nasol. Ăla în care ți-e atât de foame că ai fi în stare să mănânci și pietricele de râu date prin margarină. E groaznic, credeți-mă, să stai așa să asiști neputincios cum se luptă lenea cu foamea. E terifiant. Fix asta am pățit eu sâmbătă noaptea.

Până la urmă, după vreo jumătate de oră de bătălie d-asta internă, am făcut imensul efort să întind mâna după telefon. Efort care m-a epuizat atât de tare încât am mai stat sa mă odihnesc vreo câteva minute, incapabil să mă hotărăsc ce-aș putea să-mi comand de haleală. Până la urmă, printr-un miracol demn de a opta minune a lumii, m-a ajutat universul și mi-a trimis ideea salvatoare: pizza, frate.

Continuarea

2,808 cititori

250 de euro cadou primiți?

LATER EDIT

Hai că avem și câștigătorii celor trei invitații. Fetele sunt mai norocoase, ca de obicei, și și-au adjudecat două din trei:

  • Miruna
  • Dana Gont
  • Nestian

Îi rog pe toți să-mi scrie pe adresa de email de la “Contact” ca să vedem cum intră în posesie.

Bun, pentru azi v-am pregătit două chestii foarte mișto. Nu, nu “ne râdem”, dar zic eu c-o să vă placă.

Prima

Se apropie cel mai mare eveniment al anului, eveniment dedicat online-ului și digitalului. Vorbim despre iCEEfest, desigur. Iar eu, în calitate de mândru angajat al ThinkDigital, am de dat nici mai mult nici mai puţin de TREI invitații. Le-am luat de la gura prietenilor mei ca să vi le dau vouă, da? Sper să apreciați. Continuarea

2,812 cititori

De ce să fie complicat dacă se poate să fie simplu?

Vinerea trecută pe la prânz, brusc, mi-am adus aminte că sâmbătă îmi expiră RCA-ul. Evident, toate chestiile nasoale mi se întâmplă vinerea. Și cum nicio nenorocire nu vine niciodată singură, pe când încercam să alung acest gând menit să-mi strice bunătate de weekend, mi-am adus aminte că n-am nici revizia făcută. Că-n decembrie mi-a fost lene și era frig. Am respirat adânc încercând să mă liniștesc și să-mi spun că poate mai am o șansă, că poate nu e dracul chiar așa de negru. Exact când credeam c-am reușit, de undeva din străfundul conștiinței mele a venit și lovitura decisivă: prietene, uiți că mergi de o lună cu ITP-ul expirat? Poftim hal să-ți începi sfârșitul de săptămână. Continuarea

3,078 cititori

Despre noii profeți și profețiile lor online

N-o să aflați cine a scris textul ăsta. Dar nici nu e nevoie. Doar citiți-l. Și dacă vă regăsiți, puneți-vă niște întrebări. Eu mi-am pus.

Să zicem că ești trecut de vârsta chiar și celei mai târzii post-adolescențe. Să zicem că în viață nu ai făcut vreun lucru remarcabil. Ai și tu o casa, cu rate, chirie sau moștenire de la ai tăi, o mașină (sau nu), un copil (sau nu), un job, chestii de astea comune.

N-ai inventat vreun leac pentru vreo boală incurabilă, nu se scrie despre tine în ziare și nici măcar în tabloide, nu pilotezi un avion, nu cânți la pian în timp ce toci ceapă, în fine, ești și tu un om comun crescut, ca noi toți, într-o societate care a tot cerut, cu subiect și predicat, de la tine, în fiecare etapă din viața ta, să fii special. Continuarea

1,830 cititori

Șoc și groază! N-o să-ți vină să crezi, există un Campionat de Bine!

Auziți, vouă nu vi se intâmplă niciodată să vreți să scăpați de niște bani și să nu stiți cui să-i dați? Bine, vorbesc aici de o cauză bună, umanitară sau socială, nu de o sesiune de shopping de jumătate de zi. Că pentru asta n-aveți nevoie de sfaturi, știți și singuri pe ce să cheltuiți. Nu, serios, mie mi s-a mai întâmplat să mă gândesc c-aș face o faptă bună, dar sa nu-mi vină nicio idee despre cui, cât și cum. Continuarea