3,746 cititori

Câteva semne că te apropii de a treia tinerețe

Abia aștepți să vină vineri seara ca să te proptești pe canapea, în fața televizorului, cu telecomanda într-o mână și chestii de mâncat în cealaltă. Te mai ridici de acolo duminică seara și ești convins că a fost un weekend de excepție;

Copiii care joacă fotbal în fața blocului te enervează îngrozitor. De fapt, toți copiii te enervează îngrozitor. Și nu te ferești deloc să le-o arăți și lor și părinților lor; Continuarea

4,506 cititori

Graba strică treaba

Oare îl mai țineți voi minte pe Fane, cel cu “genunchele” sensibil? Am ceva vești noi despre el și mă gândeam să vi le dau și vouă. Scurt așa, pe repede înainte, că zilele astea am ceva treabă si o să intru mai rar pe aici. Așa cred, cel puțin.

Trecut-au anii și foștii colegi de facultate s-au regăsit de curând la nunta unuia dintre ei. Știți cum e, la din astea și la întâlnirile de X ani ce se mai revăd oamenii ca să facă din nou (pentru a câta oară) schimb de numere de telefon), să-și promită că de luni reiau relațiile (hai, bă, ce naiba, să ne-auzim și noi mai des) și să mai interacționeze din nou abia la următoarea nuntă sau peste încâ X ani de la terminarea facultății. Continuarea

4,178 cititori

Răzbunarea lui Pepe, pe ritmuri latino

Uite că de Valentine’s day nu e numai cu inimoare şi dulcegării. Ana R. abia a reuşit să scape cu viaţă după o întâlnire de gradul trei cu starul muzici latino, cunoscut sub numele de Pepe. Dar s-o lăsăm pe ea să vă povestească.

……………………………………………………………………..

L-a lovit pe bărbată-miu valăntainsdeiul fix în moalele capului și, cuprins de frenezia evenimentului mega marketizat, i-a venit ideea să mă ducă să îl văd pe Pepe, dacă tot a venit la München. Cum pe la noi pe aici 99,99% dintre cei care vin să cânte sunt manelişti, să-l vedem pe Pepe era ca și cum am fi primit dulciuri făcute de mama în casă.

Continuarea

3,276 cititori

În lumea lor nu se poate întâmpla aşa ceva!

Am tot ajuns pe-acasă mai târziu zilele astea si, tot preumblându-mă prin oraş, la un moment dat am constatat o chestie: fetele din Bucureşti sunt deosebit de curajoase. Mi-am dat seama de asta, într-una din seri, pe când mergeam pe o stradă mai mult sau mai puţin iluminată şi din sens opus se apropia o tipă care avea căşti in urechi. Câteva sute de metri mai încolo, pe aceeaşi stradă, hop, încă una tot cu muzică direct pe timpane. Trebuie să mai zic că se întunecase de mult, trecuse de ora 21.00.
Continuarea

7,454 cititori

Corina Ciorbă m-a pătruns adânc

Nu cunosc pe nimeni capabil să fredoneze (sau macar să reproducă un vers-doua) vreo melodie de-ale Corinei. Da, ştiu, multi o să întrebaţi care Corina, cine-i asta?. Oricât de surprinşi o să fiţi, există acest personaj în peisajul muzical de pe la noi. În şăubiz, ca să zic aşa. Ba chiar, din ce înteleg, este destul de bine cotată. Care-s motivele, să nu mă întrebaţi. Eu ştiu doar că lălăie ceva ce aduce a muzică, de nişte vreme încoace, dar să mor dacă aş putea să numesc vreo piesă cântată de ea. Sau măcar să recunosc cine cântă, atunci când aud accidental una la radio. Uite, ca să inţelegeţi, pentru mine în aceeaşi situaţie se află şi Loredana, dar ăsteia măcar îi recunosc vocea, dacă o aud. Continuarea

3,657 cititori

Cica am un blog misogin

Maica-mea este profesoara de romana. A fost si este o lady (chiar si acum, la respectabila ei varsta). In casa la mine nu se putea folosi niciun cuvant care nu intra in standardele bunelor maniere. Le mai foloseam eu pe afara, dar daca printr-o regretabila eroare eram auzit, urma iadul. Pentru ca asa lady cum e, manuia al dracului de bine cureaua sau carligul ala de lemn, folosit la masinile de spalat de pe vremea lui Ceausescu. Prin urmare am invatat inca destul de timpuriu cam care sunt cuvintele „permise” si care cele „nepermise”. Combinand totodata notiuni de politica externa, cu politica interna (adica aveam grija ce vorbeam „pe afara” si mai ales cu cine). Continuarea