7,481 cititori

Câteodată nu știi ce să faci cu viața ta

Uite și de-asta e mișto să ai blog. N-o cunosc pe Ana. Nici ea pe mine. Cu toate astea, m-am trezit în inbox cu un email în care povestește tot ceea ce veți citi mai jos. Un e-mail prin care vrea să ajungă la voi și să vă ceară sfatul. I-am îndeplinit dorința. Acum e rândul vostru.

Mi-a fost întotdeauna greu să vorbesc despre mine. Poate pentru că de mică mama nu accepta alt punct de vedere decât al ei. Nu mă înțelegeți greșit, nu-i reproșez nimic și n-am suferit din cauza asta. Doar am închis în mine ce sunt și ce cred.

La 17 ani eram un copil ca oricare altul. Îmi petreceam timpul citind și cântând. Am învățat singură să cânt la chitară și primisem cadou de la niște prieteni de-ai tatei o chitară. Continuarea

4,505 cititori

Iubire cu miros de… frunze

După cum vă ziceam și ieri, am fost prins rău zilele astea. Dar nu vă lăsam eu de izbeliște. Așa că v-am pus spre citire un text scris de colega cititoare Oana.

…………………………………………………………………………………….

Am avut și eu ca toate fetele o prima mare iubire. Era vecin cu mine, iar din camera mea se vedea perfect la el în bucătărie. După ce-a observat cât timp stăteam și mă holbam la el cum făcea tracțiuni seara, la tocul ușii, mama l-a poreclit Romeo. Iubeam la el (platonic) din clasa a 7-a, cred, iar el îmi iubea toate vecinele mai puțin pe mine. Continuarea