6,048 cititori

Cel mai frumos moment din viața unei femei

Iar a scris Elena.

Îl știți? Momentul ăla unic la care visează oricine? A se citi “orice femeie visează”.

După o prietenie frumoasă de doi ani și jumătate am decis că este momentul să facem pasul cel mai important într-o relație. Așa că ne-am desparțit. Dar cum el n-a rezistat foarte mult timp fără mine (ceea ce este de înțeles), după vreo trei luni, într-o noapte pe la ora 23, l-am auzit cum mă striga din spatele blocului. Mi-a spus să cobor că are ceva urgent-urgent să-mi spună. Primul meu gând a fost că vrea colecția de cd-uri înapoi, iar eu nu apucasem să le ascult pe toate din cauza bocetelor. M-am gândit rapid cum să-l vrăjesc să mi le mai lase, așa că am sărit din pijamale în trusa cu farduri. Pentru că, nu-i așa, noi femeile suferim de sindromul “să vadă EL ce-a pierdut”. Continuarea

6,655 cititori

Singurătate în doi. Iadul este pavat cu intenții bune!

Primesc multe texte scrise de cititori. Unele ajung pe blog, altele nu. Depinde de subiect și de harul celui care scrie. Așa se explică de ce ieri, căutând ceva, am dat peste un word în care era cel de mai jos, gata pregătit pentru publicat. Doar că, habar nu am de ce n-am mai făcut-o. Iar altă problemă este că nu mai am nici cea mai vagă idee cine mi l-a trimis. Dacă vi-l recunoașteți, please, dați un semn. Până una-alta, citiți-l, mie mi s-a ridicat părul pe mâini.

…………………………………………………………………………..

Aveam vreo 12 ani și jumătate când maică-mea a hotărât că e cazul să mă bage în prima ședință esențială a vieții mele de femeie în devenire. Nu-mi venise încă ciclul, asta s-a întâmplat vreo doi ani mai târziu, într-o toamnă, în timpul campaniei agricole la care mergeam toți pionierii, că așa erau vremurile. Continuarea

1,647 cititori

Un Moment, vă rog

Cred că pe la începutul anilor ’90 am auzit prima oară de lipiciul “Moment”. Pe vremea aia încă mai veneau rușii să vândă produse în piețele din Vâlcea. Nu mai stiu ce porcărioară aveam de lipit și am coborât la un prieten să-mi dea un prenadez, clei sau ceva de genul. Și mi-a dat tubul ăla galben, pe care îl știți cu toții, pe care scria mare cu roșu “MOMEHT”. Cu chirilce, da, că doar era luat de la ruşii din piaţă. Ba, am mai primit şi recomandarea să am grijă cum îl folosesc că e puternic de-ţi lipești degetele cu el. Era.
Continuarea