10,317 cititori

Ferește-te de Angelina Jolie!

Mă țin de ceva vreme să scriu despre șmecheria asta cu fumătorii care se reprofilează pe pufăit chestiile alea ce degajă un miros inconfundabil de șosete umede, calde și nespălate, chestii numite generic „țigări electronice” și care au acaparat piața hipsterilor bucureșteni (și nu numai) în doi timpi și trei mișcări. Le știți, le vedeți peste tot, doar că fiecare brand le-a numit altfel (iqos, ifuse, glo etc), dar una peste alta fac cam același lucru: îți permit să pufăi culeanu când stai la masă în cârciumă (a propos, mie mi se pare că degajă un miros măcar la fel de urât ca o țigară normală).

Continuarea

6,211 cititori

Când îți moare un cal în bucătărie și tu nu găsești cadavrul

Miercurea trecută, așa din senin, a început să se simtă un oareșce miros în bucătărie. Nu l-am băgat prea tare în seamă, mai ales că abia făcusem curat prin zonă, doar am crăpat geamul și-am zis că poate s-o duce el de unde a venit. Nu numai că nu s-a dus, dar joi dimineață era tot acolo, părea destul de bine înfipt și nu dădea semne c-ar avea de gând să plece nicăieri.

După o investigație sumară și-un brainstorming pe tema “unde s-ar fi putut ascunde cadavrul calului care pute în halul ăsta”, a urmat un scurt consiliu și s-a luat hotărârea inevitabilă: curățenie generală în bucătărie. Ceea ce am și executat (mă rog, nu io, c-am plecat la muncă, dar mă pricep bine de tot la delegat sarcini). Nu cred c-a ramas loc necurățat. Inclusiv aragazul, masca de la chiuvetă și frigiderul au fost date la o parte și curățat locul de sub ele cu dezinfectant. După care a fost lăsat și geamul larg deschis cale de fro juma’ de zi.

Continuarea

8,800 cititori

Mârletele de avion este o specie aparte

Am simțit, am simțit încă de când s-a oprit în dreptul meu și și-a pus geaca de piele în compartimentul de deasupra că urmează un zbor cumplit. Îmi spunea asta izul greu de transpirație stătută care venea spre mine dinspre toată ființa lui. Știți voi mirosul ăla împuțit care pare că are propria lui viață, care pare că ți se strecoară și ție prin toți porii de ai impresia că ai început să puți și tu? Ei bine, ăsta era.

Continuarea

411,005 cititori

De ce miros urât bătrânii?

Duminica trecută, pe la 12.00, eram la Mega (mda, cred că o să mă mut la ei în magazin, măcar nu mai pierd timpul cu mersul până acolo). În fața mea era un moșneguț. A propos, abia acum când scriu, realizez că există un fel de paradox. În cartierul unde locuiesc, deși se numește “Tineretului”, oamenii în vârstă sunt, cu siguranță, majoritari. Cel puțin la Mega Image-ul ăsta, pe unde-mi fac eu veacul, zici că în fiecare zi se dau pensiile. Și cred că peste tot mișună exact ăia care erau tineri, pe vremea când s-au construit blocurile.
Continuarea

2,396 cititori

Pestilential

Una scurta, ca pentru Sambata asa. Fratilor, nu-mi dau seama daca sunt ghinionist sau pur si simplu nimeresc prin preajma numai oameni care put. Atentie, put! Daca as fi zis ca miros, se putea interpreta. Am ajuns sa am cosmaruri cu privire la mersul cu metroul si inca nici nu s-a incalzit ca lumea inca. Pai ce naiba ma fac la vara???

Ieri putea unul atat de rau langa mine, ca mi-a venit sa vomit. M-am uitat cu atentie la el. Un tip pe la 45-50 de ani, imbracat decent, nimic de boschetar sau altceva in neregula. Continuarea

2,813 cititori

Romantism…fara miros

Cum ma delectam eu cu noutatile de pe twitter, in metrou, vad una care imi sare in ochi. Iat-o:

mihai_vasilescu_twitter1

Am zis ca e gluma, dar nu e. Am intrat pe site, la baietii astia cu chilotii degraba absorbanti de mirosuri. Chestia e serioasa, fratilor. Nu numai ca e reala treaba, dar au castigat si un premiu. Ma bucur din suflet sa aflu ca exita un juriu care a mirosit ceva basini flatulente, ca sa se prinda cum stau lucrurile si sa-i declare castigatori. Cred ca as fi vrut chiar sa asist la procesul de jurizare. Continuarea