2,019 cititori

Hai că poți, la metrou!

Lucrurile stau cam așa. Scrii un text bunicel spre bun spre funny și-l citesc trei oameni. Te gândești că asta-i karma și-ți vezi de treabă. După doi ani, îți aduci aminte de el și-i mai dai într-o doară share pe Facebook. Ete, să vezi drăcie, același text pe care l-au citit prima dată doar rudele, prietenii și dușmanii se viralizează. După încă vreo lună, te trezești că-ți scriu cei de la Actimel și-ți spun că a râs toată firma la textul tău. Și că după ce s-au potolit din râs, au mai avut și-o idee legată de el. Tu te uiți neîncrezător la email, crezând că e o farsă sau ceva, după care observi că oamenii chiar au avut o idee. Una mișto. Și c-au pus-o în practică. Continuarea

4,296 cititori

Antreprenorul român şi gaura din covrig

Voiam să vă povestesc o chestie la care mă gândeam ieri dimineaţă. În zona unde locuiesc, Tineretului, am constatat cu surprindere că s-a mai deschis o covrigărie, a patra. Ieri am băgat de seamă şi tare m-am mai scărpinat în cap când am observat. Prima este la gura de metrou, înainte să urci, a doua imediat cum ai ieşit (Luca), peste treizeci de metri dai de a treia şi a patra este practic lipită de ultima. Aşadar în ceva mai mult de 50 de metri se concurează aprig PATRU covrigării. Mă rog, ele se autointitulează “patiserii”, dar eu o zic pe-aia dreaptă, majoritatea clienţilor cumpără covrigi, nu langoşi cu gem de mure. Continuarea

4,252 cititori

Hashtag-ul “#dinmetrou” pe înţelesul tuturor

Am să încep cu un citat din Sorin Psatta (dacă nu ştiţi cine este, daţi un search pe google), care zice aşa:

Storytelling-ul ăsta despre care vorbeşte toată lumea e mai simplu decât pare, ţinând cont că nu există pe lumea asta decât două feluri de poveşti: cele adevărate şi cele născocite. Iar arta povestitului constă în a spune poveştile adevărate ca şi cum ar fi născocite şi poveştile născocite ca şi cum ar fi adevărate. O nimica toată, nu-i aşa?

Poate nu este destul de clar ce zice domn profesor aici şi atunci am să explic la modul concret, cu exemple, că aşa-i frumos, nu?

Continuarea

1,861 cititori

M-aș băga să fac ceva de genul ăsta

Bineînțeles, eu aș fi ăla care urlă, ca să nu avem vorbe.

Dar mi-e că iau naibii bătaie, că îndrăgostiții de pe la noi nu prea au simțul umorului. Mai ales ăia care se pupă în aglomerația și mirosul fetid din metrou. Dar ar merita încercat, măcar într-un weekend când e mai liber. Sau după ce vine frigul. 😉 Continuarea

6,807 cititori

Ce are karma cu epilatul mustăţii?

Frate, vreau să mă conving dacă sunt eu nebun sau nu.

Alatăieri seară, într-un metrou mega-aglomerat şi ultra-încins, tocmai mă pregăteam să-i spun uneia că ar fi de un mare bun-simţ să-si dea jos rucsacul din spate. Da, ştiu, e mai comod să-l ţii aşa. Şi mie mi-ar plăcea să mă doară în p*lă de toată lumea şi să butonez liniştit, cu ambele mâini, la telefon. Dar când oamenii se calcă pe amigdale din cauza aglomeraţiei, fac un efort şi ţin rucascul în mână. Voi aveţi idee ce nasol este să scrii şi să scrolezi doar cu cealaltă? Continuarea

2,525 cititori

Beţivii să stea în picioare!

Două scurte pentru azi, nu de alta dar sunt în drum spre tabără.

Aseară am avut onoarea să stau din nou în metrou chiar lângă aceasta făptură divină. Mai precis s-a aşezat lângă mine. Vă jur că nu mint, dar în momentul când a luat loc, cam un sfert din fundul ei s-a revărsat şi pe scaunul meu. Dintr-o dată m-am simţit mic, nevolnic si înghesuit. Fata era chiar simţitor mai mare decât îmi aminteam eu. Se pare că n-a pierdut vremea şi s-a delectat cu papa mult şi bun.

Continuarea

2,410 cititori

Urlătorii din subteran

Fară îndoială că există situatia în care eşti nevoit să răspunzi la telefon chiar dacă te afli într-un vagon ultra-aglomerat de metrou. Te sună şeful sau aştepţi un răspuns la vreo chestie urgentă, nu ai de ales şi dai curs apelului. Dar întotdeauna o să ai si varianta de a-i spune interlocutorului sunt în metrou acum, dar vă sun eu după ce cobor, în câteva minute. Prea puţine sunt cazurile în care o astfel de replică nu va avea efectul scontat şi cel din partea cealaltă să nu-ţi dea răgazul necesar sprea a-l suna cănd poţi purta o convorbire în condiţii adecvate. Continuarea

2,347 cititori

Ziua pantalonilor lipsă

Sau mai cosmopolit hipstereşte spus no pants day.

Am uitat cu desăvârşire de ea, că m-aş fi dus să arunc un ochi. Când mi-am adus aminte era prea târziu, nu cred că mai era picior de chiloţar din ăsta la metrou. Bine, aş fi putut să particip şi eu, dar stau dezastruos la capitolul chiloţi. Cu greu aş fi găsit ceva care să se încadreze în tendinţe. Şi ce aveam, oricum erau în coş, la spălat. Da’ ca să mă revanşez, am stat în casă in my underwear şi am jucat Fifa. Ba chiar, la un moment dat am dus şi gunoiul. Tot fără pantaloni pe mine. Se pune?

Continuarea

1,368 cititori

Fereste-ma, Doamne, de prieteni!

Guest Post by Ana R.

 

De curand am fost in vizita in Anglia, in interes de serviciu, impreuna cu sotul (lucram la aceeasi firma). De obicei, cand plecam in delegatii, el se ocupa de gasirea hotelului. Dar de data asta, pentru ca aveam o fosta colega de liceu stabilita in Londra, am pus mana pe facebook sa o intreb unde sa stau. Desteapta cum sunt, nu uit sa-i precizez si ce buget imi asigura firma pentru cazare.
Continuarea

1,615 cititori

De-a baba oarba

Din cauza inghesuielii, ieri am fost nevoit sa citesc ziarul Ring (chestia aia tiparita care se da moca la metrou) odata cu tipul din fata mea. Care, neintimidat de aglomeratie, il desfacuse larg pe tot si savura stirile. Asa ca, am „savurat-o” si eu pe urmatoarea:

Adela Popescu, urcată de Radu Vâlcan în avion fără să-i spună destinaţia

Artista îşi sărbătoreşte ziua de naştere la Copenhaga, unde a ajuns aproape legată la ochi pentru că iubitul ei a vrut să o surprindă ca în fiecare an.

Continuarea

2,861 cititori

Cand “hard to get” devine “fart to get”

Am un amic cu care am copilarit in Valcea, pe care l-am invidiat tot liceul. Era genul ala de adolescent ce pare mai matur decat varsta lui, cu succes la gagici si cu o conformatie a corpului pe care orice ar fi imbracat venea ca turnat. Poate nu realizati, dar e dificil rau sa pui haine pe tine la varsta aia. In timp ce majoritatea aratam ca niste schelete ambulante, cu omoplatii incercand sa iasa la suprafata, pe el orice sacou cadea ca la prezentarile caselor de moda. Prin urmare fetele intotdeauna il considerau mai copt, iar omul profita din plin de asta.
Continuarea