4,159 cititori

Ăștia sunt cei care vin din urmă?

Aseară, la mine în compartiment, o tânără și rebelă domnișoară pe al cărei tricou scria mare “I’m a member of a secret girl gang” cioflăia zgomotos la niște gumă de mestecat și vorbea și mai zgomotos la telefon.

În mod normal n-am nicio problemă cu oamenii care mestecă gumă, dar când cioflăitul se aude de la câțiva metri distanță, acoperind până și huruitul metroului, înclin să cred că ceva n-ar fi în regulă. Ori la mine, că sunt prea sensibil, ori la cel care reușește să scoată sunetele cu pricina.

Continuarea

4,835 cititori

De-aia nu merg marii finanțiști cu metroul

Joia asta, pe la vreo cinci și jumătate așa, am simțit telefonul vibrând în buzunar. L-am scos din goana calului, în timp ce mă prăvăleam spre metrou, și-am aruncat un ochi spre ecran. Număr ascuns. Ce bine, mi-am zis, ia să răspund. Precis e Angelina Jolie care mă roagă s-o iert pentru greșelile trecutului și să-i dau o șansă. S-o creadă ea, s-a dus trenul ăla, dracu’ o mai ia acum cu șase plozi sau câți mama naibii a strâns. Când colo, ce să vezi, surpriză. Nu era ea. Din partea cealaltă m-a interpelat o voce gâjâită de barbat. Nu era nici Brad Pitt, că vorbea română.

– Bună ziua, sunteţi domnu’ Vasilescu Mihai?  Continuarea

2,194 cititori

Hai că poți, la metrou!

Lucrurile stau cam așa. Scrii un text bunicel spre bun spre funny și-l citesc trei oameni. Te gândești că asta-i karma și-ți vezi de treabă. După doi ani, îți aduci aminte de el și-i mai dai într-o doară share pe Facebook. Ete, să vezi drăcie, același text pe care l-au citit prima dată doar rudele, prietenii și dușmanii se viralizează. După încă vreo lună, te trezești că-ți scriu cei de la Actimel și-ți spun că a râs toată firma la textul tău. Și că după ce s-au potolit din râs, au mai avut și-o idee legată de el. Tu te uiți neîncrezător la email, crezând că e o farsă sau ceva, după care observi că oamenii chiar au avut o idee. Una mișto. Și c-au pus-o în practică. Continuarea

4,485 cititori

Antreprenorul român şi gaura din covrig

Voiam să vă povestesc o chestie la care mă gândeam ieri dimineaţă. În zona unde locuiesc, Tineretului, am constatat cu surprindere că s-a mai deschis o covrigărie, a patra. Ieri am băgat de seamă şi tare m-am mai scărpinat în cap când am observat. Prima este la gura de metrou, înainte să urci, a doua imediat cum ai ieşit (Luca), peste treizeci de metri dai de a treia şi a patra este practic lipită de ultima. Aşadar în ceva mai mult de 50 de metri se concurează aprig PATRU covrigării. Mă rog, ele se autointitulează “patiserii”, dar eu o zic pe-aia dreaptă, majoritatea clienţilor cumpără covrigi, nu langoşi cu gem de mure. Continuarea

4,394 cititori

Hashtag-ul “#dinmetrou” pe înţelesul tuturor

Am să încep cu un citat din Sorin Psatta (dacă nu ştiţi cine este, daţi un search pe google), care zice aşa:

Storytelling-ul ăsta despre care vorbeşte toată lumea e mai simplu decât pare, ţinând cont că nu există pe lumea asta decât două feluri de poveşti: cele adevărate şi cele născocite. Iar arta povestitului constă în a spune poveştile adevărate ca şi cum ar fi născocite şi poveştile născocite ca şi cum ar fi adevărate. O nimica toată, nu-i aşa?

Poate nu este destul de clar ce zice domn profesor aici şi atunci am să explic la modul concret, cu exemple, că aşa-i frumos, nu?

Continuarea

1,879 cititori

M-aș băga să fac ceva de genul ăsta

Bineînțeles, eu aș fi ăla care urlă, ca să nu avem vorbe.

Dar mi-e că iau naibii bătaie, că îndrăgostiții de pe la noi nu prea au simțul umorului. Mai ales ăia care se pupă în aglomerația și mirosul fetid din metrou. Dar ar merita încercat, măcar într-un weekend când e mai liber. Sau după ce vine frigul. 😉 Continuarea

6,990 cititori

Ce are karma cu epilatul mustăţii?

Frate, vreau să mă conving dacă sunt eu nebun sau nu.

Alatăieri seară, într-un metrou mega-aglomerat şi ultra-încins, tocmai mă pregăteam să-i spun uneia că ar fi de un mare bun-simţ să-si dea jos rucsacul din spate. Da, ştiu, e mai comod să-l ţii aşa. Şi mie mi-ar plăcea să mă doară în p*lă de toată lumea şi să butonez liniştit, cu ambele mâini, la telefon. Dar când oamenii se calcă pe amigdale din cauza aglomeraţiei, fac un efort şi ţin rucascul în mână. Voi aveţi idee ce nasol este să scrii şi să scrolezi doar cu cealaltă? Continuarea

2,580 cititori

Beţivii să stea în picioare!

Două scurte pentru azi, nu de alta dar sunt în drum spre tabără.

Aseară am avut onoarea să stau din nou în metrou chiar lângă aceasta făptură divină. Mai precis s-a aşezat lângă mine. Vă jur că nu mint, dar în momentul când a luat loc, cam un sfert din fundul ei s-a revărsat şi pe scaunul meu. Dintr-o dată m-am simţit mic, nevolnic si înghesuit. Fata era chiar simţitor mai mare decât îmi aminteam eu. Se pare că n-a pierdut vremea şi s-a delectat cu papa mult şi bun.

Continuarea

2,451 cititori

Urlătorii din subteran

Fară îndoială că există situatia în care eşti nevoit să răspunzi la telefon chiar dacă te afli într-un vagon ultra-aglomerat de metrou. Te sună şeful sau aştepţi un răspuns la vreo chestie urgentă, nu ai de ales şi dai curs apelului. Dar întotdeauna o să ai si varianta de a-i spune interlocutorului sunt în metrou acum, dar vă sun eu după ce cobor, în câteva minute. Prea puţine sunt cazurile în care o astfel de replică nu va avea efectul scontat şi cel din partea cealaltă să nu-ţi dea răgazul necesar sprea a-l suna cănd poţi purta o convorbire în condiţii adecvate. Continuarea

2,401 cititori

Ziua pantalonilor lipsă

Sau mai cosmopolit hipstereşte spus no pants day.

Am uitat cu desăvârşire de ea, că m-aş fi dus să arunc un ochi. Când mi-am adus aminte era prea târziu, nu cred că mai era picior de chiloţar din ăsta la metrou. Bine, aş fi putut să particip şi eu, dar stau dezastruos la capitolul chiloţi. Cu greu aş fi găsit ceva care să se încadreze în tendinţe. Şi ce aveam, oricum erau în coş, la spălat. Da’ ca să mă revanşez, am stat în casă in my underwear şi am jucat Fifa. Ba chiar, la un moment dat am dus şi gunoiul. Tot fără pantaloni pe mine. Se pune?

Continuarea