Articol scris de Iulia. … Mă duc ieri până la Mega-ul din comună (pentru cei care nu știu – noi locuim la țară, adică la sat, dar tot avem Mega și Carfur în comună, ba chiar și La Doi Pași, așa că nu suntem chiar sălbatici de tot). Așa, mă duc deci la Mega după […]
Uite că există și spoturi românești bune. Mie mi-a plăcut ideea, mi-a plăcut și conceptul autoironic, pe scurt, consider că ăsta e un spot bun care-și mai atinge și scopul. Unde mai pui c-am și râs. Să le vedem și pe următoarele, înțeleg că ăsta ar fi doar primul din serie.
Sunt la megaimaj. Îmi sună telefonul: – Auzi, ia și tu niște alune, sau o pungă de caju, sau fistic. Ceva sărat, să fie. – Mbine, iau.
Pentru cei mai mulți dintre cei care citesc pe-aici nu mai e niciun secret că jumătate din viața mea dinainte de pandemie s-a desfășurat la megaimaj și cealaltă jumătate la metrou. Prin urmare, acum, rarele momente în care mai ajung la mega trebuie prețuite cum se cuvine. Ceea ce am și executat cu puțină vreme […]
Deschide ușa frigiderului și stă o vreme cu ea așa, deschisă, până o închide la loc gînditoare. – Rămânem fără lapte, zice. – Bine, lasă că mă duc io să iau de la mega. S-a uitat la mine de parcă tocmai ce începusem să-mi tai o mână singur, de undeva de sub cot, cu un […]
Am rămas fără lapte și m-am dus repede până la megaimaju’ ăsta mic de-aici de lângă mine. Doar că, când m-am văzut acolo între rafturi, mi s-a reactivat foamea ancestrală din adn și-am început să pun în coș și de-aia și de-ailaltă până l-am umplut. Noroc că era d-ăla mic de mână.
Megaimaju’ unde ajung cel mai des e unul din ăla mic shop&go unde te duci pentru strictul necesar: apă, suc, tampoane, țigări, d-astea, dacă e să rămâi fără și te grăbești. Mă enervează rău că, de fiecare dată când calc pe-acolo, e coadă din aia ca la balamuc. Cine s-ar fi gândit că în același […]
Megaimaj. Raftu’ cu dulciuri. Un cetățean contemplă gânditor pesiajul. Pare că nu se hotărăște ce să pună-n coș. Până când, de după capu’ la raft apare capul ei, al cetățencei lui. Îi aruncă o privire întrebătoare, iar cetățeanul arată cu degetul spre niște napolitane albastre: – Vrei din astea? Ea se uită întâi la napolitane, […]
– Aute, bă, Tapardele, la asta. Când am băgat cinzeci dă bulioane în păcănelele ei era bine, acu’ când o rog să-mi bage și mie dă zece lei, m-a dat afară. Mă opresc din scrolat, că omul trăia o adevărată dramă, acolo pe trotuar, și nu puteam să nu empatizez. Tapardel dadea si el din […]
Coadă la megaimaj. Am pus repede niște chestii în coș, m-am așezat și mă rugam să meargă repede că mă cam grăbeam. După care apare Doamna Care Trece Relaxat Pe Lângă Toată Lumea și se duce întins la prima casă. Aici trebuie să fac o paranteză ca să înțelegeți cum stau lucrurile. La mega ăsta […]
Știți voi momentele alea în care rămâi în cap cu o piesă auzită la radio sau mai știu io pe unde? Și oricât te-ai chinui, nu poți să scapi de ea, ba mai mult, te mai și trezești cântând-o, deși nu ai nici cea mai vagă intenție să faci asta. Și, mai ales, deși abilitățile […]
