12,805 cititori

Ia mai dă-o dreacu’ și pă îmbuibata asta dă Halep!

Gelu trage un gât lung din petul de bere și apoi zvârle la mișto în gură un pumn de semințe dă floare, d-alea tărcate. Scuipă cu dexteritate o rafală lungă de coji și urlă:

– Coca, faci și tu ceva dă mâncare sau iar stai cu mă-ta la bârfă pă telefon doo ore?

N-așteaptă răspunsul. Râgâie scurt, cu dispreț, și începe să butoneze telecomanda, dar dă peste meciul lui Halep și se oprește. E pe final, ailaNtă conduce în decisiv și servește. Gelu dă mai tare chiar în momentul în care intră Coca și-i așază în față farfuria cu cartofii prăjiți, cârnaț’ dă casă și mici dă la Selgros. Continuarea

2,409 cititori

Să dăm o şansă baschetului!

L.E. Tocmai am tras la sorţi. Câştigătorii celor două invitaţii duble sunt: Tone Cristina şi Ionut. Dar Ionut a spus că-i donează invitaţia lui Preda Alexandru (da, ştiu, aţi fost doi “Ionuţ” participanţi, a ieşit cel care şi-a scris numele cu majusculă). Aşadar, Cristina Tone şi Alexandru Preda, vă aştept cu câte un mail la adresa de la “Contact” a blogului, prin care să-mi specificaţi cum se poate lua legătura cu voi, ca să dau datele celor de la Clubul Steaua. Trebuie să ne mişcam repede, miercuri e meciul. Vă mulţumesc tuturor pentru participare şi sper să mă revanşez la un viitor concurs. Sunteţi cei mai mişto cititori!    

Voi aţi ascultat vreodată cum sună un interviu dat de vreun jucător de handbal, baschet, volei, tenis şi alte sporturi care sunt mult mai puţin populare decât fotbalul? Daca nu, o să aveţi un şoc. Oamenii vorbesc o română corectă, se simte că şi-au mai prins degetele în câte o carte sau că în liceu mai stăteau şi pe la ore. Pe scurt îi simţi că au neuronii mai zglobii. Iar treaba asta cred eu că se reflectă şi în sportul pe care îl parctică. Creierul ar trebui să ajute, indiferent de domeniul în care îl foloseşti.
Continuarea

1,661 cititori

Care vii cu mine la meci?

Dacă tot am renunţat să mai merg la meciurile Stelei, la cele ale Echipei Naţionale mă duc cu cea mai mare plăcere. Trebuie sa mai văd şi eu cum arată un stadion de aproape, să mai simt cum miroase iarba, nu?

Partea şi mai mişto este că pot lua pe unul dintre voi cu mine la România – Grecia. Meciul se joacă pe Arena Naţională, luni 7 septembrie, de la 21.45. Dar eu vreau să ajungem mai devreme pe stadion, ca să vedem care e şmecheria cu Arena Fanilor. Cică e cu concert, cu vopsit pe faţă şi cu tot felul de chestii pe care aş cam vrea şi eu să le fac. Continuarea

3,114 cititori

România – Feroe

Nu mai există echipe mici, valorile s-au nivelat, o să fie un meci greu etc. Numai lăbăreli de genul ăsta declară cei implicaţi în conducerea fotbalului românesc, de fiecare dată când se apropie un meci cu vreo “forţă” a fotbalului gen Feroe, Liechtenstein sau Luxembourg. Adică oamenii încercă să-si fabrice nişte alibiuri proaste, pentru cazul nefericit în care ne facem de căcat pe teren. Pe genul eu v-am spus, dar nu m-aţi crezut. Continuarea

845 cititori

Sofia

Despre meciul de rahat n-o sa prea vorbesc, ca nu sunt masochist (ăstia-s aia cu durerea auto-provocată, nu?). Asa pe scurt, pot sa spun ca pare un cosmar, din care m-as bucura sa ma trezesc. Da’ din păcate nu e cazul. Si cred ca este doar inceputul sfarsitului Stelei. Ma opresc aici, ca ma iau nervii aia mari.

Revin la Bulgaria, cea pe care în mod normal n-o halesc deloc. Dar în Sofia am vazut locuri si lucruri care mi-au plăcut. O sa vi le povestesc separat. Unul din ele ar fi ca desi am ars-o numai prin centru, toate chestiile erau mai ieftine decat in Bucuresti. Am si un pont pentru hipsteri: lăsati dracului Bucurestiul ala aglomerat, centrul vechi si B52-ul! Sofia ar trebui votată drept capitala mondiala a hipsterimii de pretutindeni. Va zic, macar 5-6 luni pe an, aici e locul vostru. De încercat cat mai curand. O sa-mi multumiti. Continuarea

Prin Bulgaria

This gallery contains 2 photos.

Nici noi, nici amaratii ăstia nu avem ce cauta in UE. Oras mai urât ca Ruse nu exista, jur. Vasluiul e metropolă pe lângă sărăcia asta cu blocuri urâte, femei hidoase si străzi asfaltate în Precambrian. Mi se pare tare ca pe drum sunt mai multe masini cu numar de România decât de Bulgaria. O […]

1,140 cititori

Blat ca la carte

Hai ca tot e Campionat Mondial si imi tot vin in cap subiecte legate de fotbal. Ma amuza astia din presa internationala care o tot dau cu aranjamentele intre diverse echipe, in ultimul meci din faza grupelor. Pe langa ca nu s-a adeverit nimic (s-a jucat totul pe bune, parerea mea), ma intreb daca oamenii au habar despre ce vorbesc si daca au asistat macar o data in viata la un „blat” adevarat, facut ca la carte. Daca nu, eu as propune celor de la FIFA sa faca rost de inregistrarea meciului Rocar–Petrolul (cred ca s-a jucat prin 99 sau 2000) si s-o furnizeze tuturor Federatiilor afiliate din lume, ca material didactic obligatoriu.

Pentru ca, fratilor, eu am fost in tribune la acel meci. Locuiam pe undeva prin zona, asa ca in dupa amiaza aia m-am dus pe „vestitul” stadion din Drumul Gazarului, sa vad fotbal. Si am vazut. Este vorba de Rocar-ul patronat de Gigi Netoiu, despre care se spune ca in sezonul respectiv din 34 de meciuri, a avut aranjate 30. Continuarea

2,370 cititori

Consumator de Campionat Mondial si bere. Si nervi…

Treaba e in felul urmator. De cand a inceput Campionatul Mondial, eu si Prietenul I. tot cautam un loc unde sa ne hodinim oasele cand iesim de la munca si sa vedem meciurile. Nu suntem extrem de selectivi. Conditii de baza ar fi doar vreo cateva: daca se poate sa fie terasa (ca de stat indoor ni s-a cam luat in iarna asta lunga), sa fie un televizor cu ecran ceva mai mare decat al monitorului de la birou, berea rece si la pret decent. Ah, da, si acest loc minunat sa se afle in proximitatea zonei in care ne traim maruntele vieti. Adica sa nu merg mai mult de un sfert de ora – douaj’ de minute dupa ce ma dau jos din metrou. Ca mi s-ar lua sa ma duc zilnic pana in Vatra Luminoasa, doar ca sa vad meciul de la ora 19.00. Ei bine, se pare ca avem ghinion. Continuarea

907 cititori

Game, set, meci

De când mă stiu, mi-a placut fotbalul. Si Steaua. Pe vremea “cealalta” aveam caiete in care imi notăm partidele, golurile, minutul si marcatorii, ascultând “fotbal minut cu minut”. Practic puteam sa-l recunosc pe Dumitru Pelican, fara sa-l fi intalnit vreodata, doar dupa voce. Cand l-am vazut pentru prima oară pe Ilie Dobre, in carne si oase, m-am cacat pe mine de râs. Compatibilitatea dintre vocea lui si fata de bidon turtit, era de suta la suta.
Dupa ce am ajuns in Bucuresti, aveam săptămâni cand vedeam si cate trei meciuri saptamanal, live pe stadion. Era pe vremea când FC National si Sportul Studențesc inca existau si jucau in prima liga.
Am mai stat o singura data in mijlocul suporterilor adversi. La finala Uefa Champions League din 2012, Bayern – Chelsea. Pentru ca s-a jucat la Munchen, va dati seama cu cine tinea tot stadionul. Numai eu am nimerit lângă fanii englezi. Dar atunci eram neutru si am savurat spectacolul. Continuarea