2,274 cititori

Cum era sa-mi donez permisul

M-a pus naiba de-am dat peste un caine cu masina. Na, mi-a parut rau si de animal, ca l-am facut pilaf, dar de masinuta mea mi s-a rupt inima. Noroc ca patrupedul era de talie mai mica si nu mi-a sarit airbag-ul in nas. Ca mai umblam si cu mufa umflata doua saptamani. Da’ au binevoit sa se sparga grila din bara, un scut de protectie si radiatorul pentru aer conditionat. Prin urmare am luat calea service-ului, pentru deviz. Si cum pe Megane-ul meu l-am tinut pana acum numai cu piese originale si manopera de la service autorizat, m-am dus acolo unde mergeam de obicei, la Meridian.

Baga oamenii masina pe rampa, se uita la stricaciuni si iese devizul. Cu tot cu manopera 3900 de lei (treizecisinoua de milioane, ca poate nu intelege toata lumea). Nu stiu cum e situatia la voi, dar pe mine nu ma dau banii afara din casa. Am zis „multumesc frumos,  ma gandesc si revin”. Continuarea

2,069 cititori

Fee For Ugliness…stiu, sunt un misogin.

Nu stiu altii cum sunt, dar io cand vad un Mini One sau Mini Cooper pe strada, ma astept sa fie o tipa misto la volan. Ceea ce, in majoritatea cazurilor, se si intampla. Ei bine, io vreau sa va spun azi de cazurile celelalte. Alea in care intorci capul sa vezi cine e la volanul Mini-ului si de acolo rasare ditamai ciumafaia. E dezamagirea mare, fratilor. Crunta. Mult mai mare ca la alte urate pe care le mai zaresti in trafic. Pentru ca de la Mini ai asteptari. La mine esalonarea e clara: am vazut Mini, la volan trebuie sa fie ceva bun. Continuarea

1,688 cititori

I’m back, bitches!!!

Dap, m-am intors. Nici eu nu stiu cum am reusit, dupa tot ce mi s-a intamplat, dar uite-ma ca sunt din nou cu voi.

Stiu ca ati fost cativa de pe aici ingrijorati de soarta mea. Asa ca, special pentru ei (dar nu numai), voi povesti pe scurt prin ce am trecut. Tineti-va bine!

Fratilor, am fost rapit de extraterestrii. Stiu ca nu va vine sa credeti (ce, mie mi-ar veni?) dar chiar asa s-a intamplat. Intr-una din serile cand ma duceam spre casa, am simtit cum masina mea pierde contactul cu asfaltul si n-am mai putut s-o controlez. Continuarea

1,454 cititori

Cum am fost aproape de “weekend at Bernie’s”…

Acu’ vreo luna, cum stateam eu la birou asa si meditam la nemurirea sufletului (munceam, am vrut sa zic), il vad pe unul din colegii mei ca se albeste la fata. Nu mult. Cam ca o foaie din aia de pergament, de pe vremuri.

– Ba, zic, ti-e rau ?

– Ihim, raspunde colegul cu o voce vesela ca a mitropolitului Ardealului, la slujba de ingropaciune.

Plin de initiativa, cum ma stiti, imediat organizez o echipa de soc, sa-l duca pe om la cabinetul medical (da, in cladirea unde cu onor activez, exista asa ceva la parter). Asa ca, pe loc, am rugat doua fete sa mearga cu el acolo. Hai ba, nu va strambati, eu am pregatit masina sa-l ducem pe om acasa. Masina altui coleg, doar nu era sa merg cu a mea.

Ma duc sa recuperez suferindul de la cabinet. Ajung la fix, sa aud intrebarea doctoritei:

– Va e rau? Ce aveti? Continuarea

3,791 cititori

Dacia 1300, cu imbunatatiri…parintesti.

De cand ma stiu mi-a placut sa conduc. Desi, v-am explicat ca nu folosesc masina in Bucuresti, decat in caz de stringenta nevoie. Dar, pentru mine, ce se intampla in orasul asta nu are legatura cu sofatul. Poate doar cu pierderea de timp, nesimtirea si nervii. In schimb, ma pot urca la volan la orice ora din zi sau din noapte, si sa plec la un drum de 1500 km, fara nici o problema. Ceea ce s-a si intamplat de cateva ori.

Va dati seama ca tot liceul am visat un singur lucru. Sa fac varsta legala, sa-mi iau permisul si sa incep sesiunile de drive-test cu batrana Dacie a lui taica-meu. Si, ca sa ma pregatesc mai temeinic pentru examenul auto, dadeam cate o fuga in poligon (da, eu am prins si examinarea printre jaloane) cu o vecina de varsta mea. Mergeam noi doi, cu masina maica-sii. Pentru ca nu aveam carnet nici unul din noi, conduceam eu. Femeile conduc prost, cu permis, daramite fara. Nu-mi permiteam sa risc. 🙂

Am luat examenul fluierand, la cat imi dorisem. Iar o saptamana mai tarziu aveam mult dorita bucata de carton roz (da, da, erau din hartie candva) in buzunar. Continuarea

3,468 cititori

Trafic de Capitală

Mă gândeam zilele trecute, când o luasem la pas prin București, de ce naiba nu merg eu cu mașina la muncă ? Mi-am revenit din visare când am ajuns în intersecția de la “Budapesta”. Și mi-am adus aminte de ce.

Pentru că am jurat să renunț la mersul cu mașina, în ziua în care am făcut trei ore (voi vă dați seama că fac numai două până la Vâlcea la ai mei ?) de la birou până acasă. Și nu am biroul la Slobozia, vorbim de un drum Pipera – Tineretului. În intervalul mai sus amintit, am stat 45 de minute nemișcat la “Aviatorilor”. Timp în care am citit gazeta sporturilor. De două ori. De la cap la coadă, inclusiv ultimele rezultate din cricket. Pe vremea aia nu aveam telefon d-ăsta inteligent, că poate trecea timpul mai ușor (a propos, de fiecare data când sunt la volan, îmi vine în minte bancul cu timpu’); Continuarea

2,377 cititori

Magda Panda

Stateam langa Grozavesti (cu chirie, intr-o casa veche) dar imi faceam veacul prin minunata Regie. Ceea ce era foarte misto, in timpul anului universitar. Dar eu voiam sa va povestesc o intamplare dintr-o vara, cand studentii plecau in orasele de bastina, iar Regia ramanea parasita, ca o fata mare suspecta de sifilis. Dadeai cu tunul si nu gaseai un om. Eu lucram in Bucuresti, asa ca ramasesem p-aici. Numai ca ma plictiseam ingrozitor. Toti prietenii erau plecati care incotro. Dupa ce ieseam de la munca, incepea chinul. Nu aveam cu cine sa ies sa stau la un pahar de vorba. Aveam acasa un televizor, care prindea doar programul doi al TVR-ului. Ia incercati voi sa va uitati numai pe TVR2. Pai ? Sa nu-ti iei campii ? Ajunsesem sa intreb de vorba portarii de pe la camine. Incepusera sa ma evite si aia. Se prefaceau ca dorm, cand ma vedeau ca apar.

In aceasta atmosfera de un plictis ingrozitor, intr-una din seri, imi cautam o “potentiala victima”, care sa-mi suporte vorbaria macar o ora, doua. Nimic, nu “cadea” nimic. Continuarea

3,802 cititori

Ar putea fi un banc, dar nu este

Sunt la Vâlcea. La un amic. Omul e supărat că tocmai și-a pierdut numărul de la mașină. I-a căzut pe undeva şi naiba-l mai găseşte acum. Problema e că ar fi avut nişte drumuri de făcut, dar e sâmbătă după-amiaza, la Poliţie nu i-a răspuns nimeni la telefon şi nu ştie pe cine să întrebe dacă se poate deplasa cu maşina fără un număr. Într-un acces de mare inspirație, își aduce aminte că are un prieten instructor auto. Hai să-l întrebe p-ăsta, e imposibil să nu-i spună ce se poate face, doar lucrează în domeniu. Și îl sună: Continuarea