5,514 cititori

Un aspirator numit dorință

Cred că prin clasa a opta eram. De fapt, nu cred, sigur într-a opta eram când am fost în excursie la Turnu Severin. Cică să vedem Hidrocentrala de la Porţile de Fier. Aiurea, toată lumea mergea pentru piața unde veneau sârbii. Acu’, poate voi nu știți, dar pe vremea aialaltă, când pe-aici nu se mai găsea aproape nimic, la sârbi era așa ca un fel de rai. Rai din care se milostiveau să ne mai vândă și nouă ce le prisosea. Hidrocentrala am văzut-o doar când am trecut cu autocarul pe lângă ea. Evident, nu s-a sinchisit nimeni să oprească.

Continuarea

3,937 cititori

Las-o aici, șefule, am io grijă de ea

Parcagiul (parcaNgiul?) îmi face semne largi spre locul liber pe care îl văzusem și eu. Plm, încă nu-s orb, când caut un loc parcare într-o parcare, am prostul obicei să le văd p-alea libere. Mă rog, nici nu e foarte greu, am o bănuială că nu-ți trebuie studii se specialitate sau ceva. Parchez și cobor igonorându-l suveran, dar omu’ trece lejer peste acest aspect:

– Așa, șefule, las-o aici că am io grijă de ea. Continuarea

8,235 cititori

Momentul ăla în care-ți vine să-i bagi parentingul în…

Acu’ niște anișori (destui, chiar prea mulţi), mă retrăsesem la Vâlcea cu arme și bagaje. Nu era loc de plictiseală, pentru că la Vâlcea, dacă nu știați deja, sunt cele mai mișto fete din țara asta. Sau erau. Venise vacanta de vară și toate serile mele se sfârșeau invariabil în același mod: cu un pepsi în față în unicul club din oraș. Mă rog, pe vremea aia se prea poate să-i fi zis „discotecă”, nu club.

Ei, într-una din serile de genul ăsta, pe când măsuram din ochi fauna feminină din jur, mă trezesc că-mi zâmbește galeș o concitadină. N-o știam, carevasăzică era prospătură. I-am zâmbit și io înapoi, iar de-aici n-a mai fost decât un pas. Pe care a dracului nu voia deloc să-l facă. În seara aia nimic, a doua zi nimic. O ardea hard to get și fată cuminte de-mi venea să-i zic de la obraz.

Continuarea

2,847 cititori

Legenda taximetristului cu creier și bun-simț

Cam o dată la trei zile citesc pe Facebook câte o postare despre vreun șofer de taxi care face macar una dintre următoarele chestii cool:

– Ascultă muzică clasică (ceva la alegere între Verdi, Bach și Mozart);

– Filozofează pe tema apariției vieții pe Pământ și are păreri bine documentate despre Bossonul Higgs;

– Coboară de la volan și ajută o bătrânică să treacă strada. După care, în timp ce se întoarce spre mașină, ajută și o gravidă să nască. Mută de admirație și recunoștință, proaspăta mămică promite să-și boteze copilul “Logan”, chiar dacă e fată Și să-l îmbrace până la optișpe ani doar în galben.

Continuarea

15,171 cititori

Un jeg uman și-o lege prea blândă

Un băiat în vârstă de 32 de ani, din Iași, a accidentat mortal o persoană, apoi a întors mașina și a fugit de la locul faptei. Șoferul, avocat de profesie, era băut (1,23 miligrame pe litru alcool pur în aerul expirat) și avea permisul în stare de suspendare, tot pentru alcool la volan. Victima se afla pe trotuar, în dreptul unei treceri de pietoni, aștepta culoarea verde a semaforului. (știrea completă aici).

Acum, de ce cred eu că a fost posibil să se întâmple așa ceva? Primul și cel mai important motiv este chiar legea. Care prevede sancțiuni mult prea blânde referitor la cei care beau și conduc. Din punctul meu de vedere aș suspenda permisul pe viață (fără drept de re-examinare), aș da o amendă pentru care un salariat obișnuit (nu manager la Poșta Română sau la Metrorex) ar trebui să facă credit de nevoi personale și nu în ultimul rând aș da niște pârnăiță cu executare. Toate astea doar pentru urcat băut la volan și surprins de vreun filtru al poliției în trafic. Continuarea

5,167 cititori

Și bloggerii sunt tot ca niște oameni

LATER EDIT. Well, cu scuzele de rigoare pentru întârziere, avem un câștigător. Ca de obicei, tot femeile au noroc. Așadar, Sabina va intra în posesia acumulatorului extern cu încarcare solară. 

Am auzit de curând povestea de mai jos și ziceam să v-o spun și vouă.

Se făcea că acu’ niște ani buni de zile, pe vremea când feisbucu’ era folosit mai mult ca să-ți regăsești colegii din școala generală sau să te minunezi despre câți plozi a facut cea mai secsi tipă din liceu cu cel de-al patrulea ei soț, niște bloggeri de pe plaiuri mioritice se plimbau cu mașina prin țară.

Continuarea

15,864 cititori

Deci n-am greșit, chiar are pula mică

Vă pregătisem altceva pentru azi, de hăhăială, dar când am văzut declarația cocalarului ăla de la Bistrița, Jenor Beudean, m-am sucit.

Bă, cât de mârlete să fii, să nu ai coaie să poți spune ceva de genul “am greșit, dom’le, eram și eu nervos, agitat, grăbit și am greșit”. După care s-o suni pe femeia aia și să-i ceri scuze, să-i explici că nu știi ce s-a întâmplat cu tine, pur și simplu te-au lăsat nervii și că vrei să faci orice e cu putință ca să poată trece peste ce s-a întâmplat. Continuarea

3,699 cititori

Nu poți să ții la imagine, cu numere de Bulgaria la mașină!

Să zicem că ai aplicat pentru un credit din ăla rapid. Știi cum e, ai nevoie urgent de bani și toți prietenii se fac ca au treabă sau țin finanțele blocate în niște terenuri care nu se mai vând odată. “Coae, ți-aș da, dar să moară mama dacă nu sunt strâmtorat rău. Te ajut săptămâna viitoare, că trebuie să-mi dea Gelu niște cașcaval”. Săptămâna viitoare nu mai dai de el nici cu Interpolul, CIA și Mossad-ul la un loc. Iar telefonul i se strică și te anuntă în permaneță că “abonatul apelat n-are chef să-ți dea niciun chior”. Așa că, vrei nu vrei, intri pe net și apelezi la unul dintre cămătarii cunoscuți sub denumirea generică de “credit rapid”. Știți voi despre ce vorbesc, că-și fac reclamă agresivă peste tot.
Continuarea

6,739 cititori

Un paradox: fetelor cu privirea de gheaţă nu le place zăpada

Sunt cel mai mare fan al domniţelor preţioase care se uită la tine ca la un gândac aterizat din greşeală în salata lor de rucola, cu ienupăr şi sparanghel roşu sau în paharul cu ceai de lavandă şi ghimbir, îndulcit cu zahăr de ferigă.

Cunoaşteţi despre ce vorbesc, da? Este absolut imposibil să nu vă fi lovit măcar o dată în viaţă de privirea aia care spune: dă-i drumul de-aici, că n-am loc să strălucesc plenar de insignifianta ta făptură. Despre ele zic. Le ador.

Continuarea

6,771 cititori

Subraţul divin

Săptămâna trecută, la un moment dat, mi-a zbârnâit scurt telefonul. Mă uit, văd un add request şi dau click pe el. Bang, era exact momentul acela când îţi dă cerere de prietenie Ana Barton. Da’ eu bineînţeles că n-am crezut şi am intrat pe profilul respectiv ca să văd dacă nu cumva este vreo coincidenţă de nume. Nu, frate, nici pomeneală de aşa ceva, ea era. Continuarea

4,482 cititori

Nu e pentru cine se pregătește

Serile trecute m-am întâlnit cu doi amici pe care nu-i mai văzusem de multă vreme. Am mers să radem câte o bere şi să mai punem ţara la cale. Ca să fiu sincer, ei au băut chestii din hamei și malț, eu am ars-o pe răcoritoare. Treabă care n-a rămas fără consecințe. Pentru că unul dintre cei doi era cu mașina, prin urmare m-a rugat să conduc eu, când am plecat. Na, ce era să fac, nu puteam să-l refuz.

Partea mișto este că mașina omului are sistem din ăla “start&stop” care oprește motorul la relanti. Treaba asta, combinată și cu un ambreiaj care “ține mai sus” față de cel cu care sunt eu obișnuit, a dus la o plecare foarte lentă de pe loc la primul semafor. Gen, am ramas pe loc vreo două-trei secunde. Evident, deși era unșpe noaptea și trafic aproape zero, s-a găsit să fie cineva în spatele meu care să-și înfigă dejtele în claxon și să dea flash-uri disperate. Continuarea