6,995 cititori

Ca să știț’ de ce nu se mai măresc salariile

E aproape prânzul ăl mare. Lia Olguța zace în biroul de la minister cu o compresă pă frunte și horcăie zgomotos încearcând să expectoreze stratul deranjant de flegmon acumulat în gât. Reușește cu greu abia din a treia încercare. Apoi își astupă una dintre nări cu degetul arătător și suflă zgomotos pe cealalată sperând să scape de secrețiile nazale care-i îngreunează respirația ca dracu’. Cu chiu cu vai izbutește și se uită curioasă la mucii prelinși în batistă. N-arată bine. De câteva zile o nenorocită de răceală nu-i dă pace de nicio culoare. Curat ghinon pe începutul ăsta de vară. Deodată se aude un ciocănit timid în ușa din lemn masiv de nuc. Continuarea