4,473 cititori

Pentru ce sunteți dispuși să plătiți?

Nu știu dacă ați prins toți cei de pe aici anii ’90 și haiducia care se practica în anii ăia glorioși în comerțul proaspăt devenit fost socialist. Anii în care un sfert din populația țării se transformase în antreprenori de succes care cărau marfă din Turcia, cu sacoșele.

Pe vremurile alea de voioasă bișnițăreală, aveam un amic la Vâlcea care, evident, se făcuse și el om de afaceri. Mai precis îsi deschisese un magazinaș pe care îl aproviziona tot cu marfă din fostul imperiu otoman. Se urca omul în autocar și venea cu câteva papornițe pline de „marfă bună” pe care o baga rapid la vânzare. Și-i mergea. Bine de tot chiar.

Continuarea

4,456 cititori

Cum e cu socoteală de-acasă

Prin anul doi de facultate, unul dintre amicii mei, vâlcean și coleg de suferință studențească la Capitală, a hotărât că așa nu se mai poate. Că stătea la cămin mai era cum mai era, dar să umble mai mereu cu hainele la limita purtării, devenise absolut inacceptabil. După ce că avea puține, să le mai pună pe el și murdare? Își făcuse omul un adevărat algoritm pentru purtat de mai multe ori același rând de țoale. Tricourile mergeau de două ori (exclus să cumpere vreodată ceva alb), cămășile de trei ori, blugii se spălau doar de Paște și de Crăciun, iar chiloții și șosetele, la miros. Nu știți ce înseamnă “la miros”? E simplu, nu mai iei în considerare factorul aspect și te orientezi numai după proprietățile lor olfactive survenite în urma îmbrăcărilor repetate. Proprietăți care se modificau și ele de la un anotimp la celălalt, evident.

Continuarea