46,613 cititori

Bă, da’ nici nu vrem!

Prima oara s-a întâmplat la restaurant. Eram trei oameni în toată firea la o masă, încercam să dicutăm câte ceva și efectiv nu ne puteam înțelege din cauza răcnetelor emise de trei plozi care găsiseră de cuviință să se joace exact lângă noi. Asta în timp ce părinții lor, aflați la două mese mai încolo, executau cu delicatețe biluțe de muci și admirau plini de încântare cum progeniturile lor reușesc să disturbe un local întreg. Niciunul dintre ei n-a catadicsit să scoată vreun cuvânt, ceva care să aducă măcar de departe a “terminați cu gălagia”. A trebuit să le suportăm strigătele până am plecat. Mă întreb și acum, când scriu, cam ce s-ar fi întâmplat dacă mă apucam să urlu și eu: copii, ia duceți-vă să zbierați lângă masa tâmpiților care v-au dat viată și nu sunt în stare să vă crească! Ieșea cu scandal? Ieșea. Păcat că n-am făcut-o. Continuarea

1,602 cititori

Culegem ce semanam

In fata mea, in metrou este o mamica ce se chinuie cu trei copii dupa ea. Doi baieti (unul 3-4 ani, celalat 10-11) si o fata (6-7 ani). Stau toti patru pe scaune si discuta sau se joaca. Urla, tipa, se harjonesc. Na, sunt copii, ce sa le faci? Iti zgaltaie un pic creierii chiraiturile, asa de dimineata pe burta goala, dar zambesti si iti spui ca asa ai fost si tu candva. Mama intervine doar cand decibelii urca prea sus.

Dar nu despre asta voiam sa vorbesc. Parinti si copii am mai vazut eu prin metrou. Altceva m-a pus pe ganduri. Eu stateam in picioare, fix in fata lor. I-am avut sub ochi si urechi, cale de sapte statii. Nu am cum sa va mai reproduc fidel dialogurile dintre ei, dar va pot face o sinteza cu cele mai importante, pe care le-am retinut:

-Vreau tableta! Fetita catre mama ei. Raspunsul a fost ceva de genul ca o sa-i ia la un moment dat.

Continuarea