29,238 cititori

Niște chestii esențiale

Abia m-am dat jos din avion, dar simțeam că mor dacă nu scriu asta.

Așa, deci mă pusesem liniștit pe scaun, hotărât sa dorm lejer în ora pe care o aveam până la Timișoara. Mă gândisem prost. Pe scaunul din spatele meu o femeie stătea de vorbă cu altă femeie. Și asta n-ar fi fost nimic, dar discuția avea loc într-un moment de mare încărcătură emoțională în care prima femeie tocmai aflase despre a doua că e însărcinată. Și s-a dezlănțuit jihadul. Știți, o femeie dacă are copii simte nevoia imperioasă de a povesti viitoarelor mămici despre ce au de făcut dacă vor să-i crească și pe-ai lor armonios. Serios, cred că au în adn sau ceva treaba asta. Iar cele două din spatele meu se aflau exact în această situație delicată. Pentru mine, delicată, că se dusese naibii somnul meu.

Continuarea

3,576 cititori

Unde ești, copilărie?

Text scris de Elena (la ora la care-l citiți, fratele vostru ar trebui să fi aterizat deja la Timișoara).

Eu am crescut în vremurile în care blocurile aveau șase scări. Pe fiecare scară erau cel puțin douăzeci de apartamente și în fiecare apartament erau minim trei copii.

Când s-au mutat ai mei pentru prima dată la bloc, îl aveau doar de frate-miu. Din statutul de chiriaș în gazdă, cu proprietăreasa în camera de alături, s-a trezit tata în trei camere la etajul patru al noului bloc. Atunci s-a declanșat în el înstinctul de mascul alfa și a decretat: nevastă, Partidul vrea să populăm casa. Mai facem încă doi copii! Și mama a făcut. Două fete. Continuarea

10,031 cititori

Suferințele viitorului tată

Text scris de Ionut.

Ca să nu se mai plângă doamnele despre cât pătimesc și cât de greu le e, am îndrăznit să aștern câteva impresii despre sarcină, “cea mai frumoasă perioadă” din viața unui bărbat. Pentru că ce pățesc ele e nimic în comparație cu chinurile prin care trecem noi, bărbații, partenerii, soții, viitorii tați.

Din start scoatem din discuție varianta cu “accidentul”, ca să eliminăm atacurile de panică, fugitul în lume, certuri pro și anti avort, sinuciderile etc. E o altă temă, ține de noroc, intelect și educație. Considerăm că bebelul a fost oarecum programat.

Când afli vestea, ca proaspăt viitor tătic, ești în al noulea cer. Sărman naiv! O să-ți pice cerul ăla, împreună cu celelalte 8, fix în cap. Continuarea

6,736 cititori

Legenda celei mai frumoase perioade din viața unei femei

Text scris de Gabi. Care recidivează pe acest blog. Am râs. Enjoy it!

N-am înțeles nici după ce am devenit mamă de ce se spune că sarcina e cea mai frumoasă perioadă din viața unei femei. M-am simțit destul de bine pe toată perioada sarcinii daaaar… pe bune? Cea mai frumoasă perioadă?

Numai dacă ești norocoasă, în nouă luni iei doar vreo 12 kg distribuite frumos în jurul taliei, respectiv a burții, adică exact aia de te-ai chinuit ani de zile să ți-o menții fără țesut adipos și cu ceva pătrățele, dacă ai fost genul exigent cu tine.

Continuarea

5,678 cititori

Te calc în picioare, nenorocitule!

Alaltăieri dimineță, pe când mă deplasam voios spre muncă pe ploaia aia câinească, m-am intersectat cu o duamnă care ducea de mână un băiețel de vreo patru-cinci ani (maxim șase). Probabil mergeau spre grădiniță sau ceva.

Exact, dar exact când treceau prin dreptul meu, am auzit-o pe femeie scrâșnind din dinți și aruncând cu ură spre ăla mic:

– Te calc în picioare, nenorocitule! Continuarea

7,156 cititori

Hai să ți-o prezint pe mama! Nu, merci!

Mi-am adus aminte aseară de o chestie drăguță. Stați să vedeți.

Acum niște ani de zile (cam prea mulți, dacă e să mă-ntrebați pe mine) eram în unicul club din Vâlcea și mă destrăbălam groaznic cu niște pepsi, când a venit o duduie la mine să-mi zică la ureche nește treburi. Mi-a tot zis ea acolo ce mi-a zis, după care m-a întrebat dacă nu mergem la ea să-mi arate… ăăă… să-mi arate colecția ei de timbre. Filatelist convins cum mă știți, m-am dus, că doar nu era să ratez o așa vizionare.

Continuarea

4,992 cititori

Asta cu obezitatea copiilor ține tot de parenting, nu?

Sâmbăta trecută, pe seară, așteptam pe cineva într-una dintre cârciumile mai cu ștaif ale îndrăgitei noastre Capitale. Și pentru că persoana cu care trebuia să mă întâlnesc era femeie, evident a întârziat. Nu mult, cam o jumătate de oră așa. Nu era panică, îndelungata mea experiență de viață m-a făcut să înțeleg că la femei „sfertul academic” se poate metamorfoza oricând în „ora academică”. Sau, dacă ești foarte ghinionist, în orele academice. Mă rog, amănunte. Pentru că tot n-aveam cu ce să-mi ocup timpul, mi-am zis să mai las naibii telefonul și să mai arunc câte o privire și la viața reală care se defășura în jur (aiurea, nu mai aveam baterie și eram speriat să nu moară de tot). La fix, pentru că ce să vezi, la masa de lângă se defășurau lucruri mai mult decât interesante.

Continuarea

60,114 cititori

Habar nu am ce-ar trebui făcut. Poate știți voi.

LATER UPDATE

Pentru că sunteți foarte-foarte mulți cei care mi-ați scris si care continuați să-mi scrieți, trebuie să vă spun că s-a rezolvat (am vorbit acum câteva minute cu mama bebelușei), cea mică va avea o familie nouă.

Nu sunt în măsură să dau amănunte de genul cine și cum, pot doar să vă spun că se vor respecta PROCEDURILE LEGALE. Acum mai pot doar să va mulțumesc tuturor pentru implicare și să le doresc sănătate multă și mamei și fetiței!

…………………………………………………………………………….

Să știți că există puține lucruri care mă mai iau prin surprindere de nu știu cum să reacționez. Mno, am și io o oareșcare experiență, plus că sunt destul de spontan, nu mi se blochează creierul așa repede. Ei, uite că din când în când apare câte un moment din ăsta de rămân uitându-mă în gol, în timp ce singurul meu nuron se învârte disperat căutând soluții. Hai că vă zic imediat, țineți-vă bine!

Sâmbătă seara eram la un Sfânt Ion când m-am trezit că-mi scrie cineva pe mesageria privată a paginii de Facebook. Așa, de nicăieri, s-a gândit să-mi zguduie oleacă seara. Și-a reușit: Continuarea

4,389 cititori

Tot un fel de parenting. Mai demodat așa.

Text scris de Elena.

Am fost o băiețoaică de când mă știu. Tare greu a fost pentru parinții mei să mă facă să fiu feminină. Pentru că fix cele două semne supreme ale feminitații mi-au lipsit până târziu: părul lung și sânii. Bine, mama mă și tundea ca pă frate-miu, de ziceai că sunt bolnavă sau ceva. Mi-amintesc că aveam o verișoară, mai mare decât mine cu patru ani. Avea părul lung și negru. De câte ori venea la noi în vizită, mă făcea să mă bag sub masa de 12 persoane din mijlocul sufrageriei și mă amenința cu un băț că nu mă lasă să mai ies de acolo decât atunci când am părul lung. Ca fetele. O uram. Maxim!

Continuarea

50,259 cititori

Bărbaților li s-a pizdificat creierul, nu hainele

Tot citesc articole sau mai văd postări despre moda asta masculină care a început să aducă a modă feminină. Miștouri peste miștouri despre ce caraghios arată bărbații cu pantalonașii lor de fetițe și alte accesorii de gen. Evident, verdictul este întotdeauna același: doamne, ce ne facem, s-au pizdificat bărbații!

Dar eu cred că hainele n-au nicio legătură cu acest proces de transformare. Nu, frate, n-au treabă hainele, nici tunsorile, nici nimic de genul ăsta. Principala cauză pentru care se pizdifică bărbații este că li s-a dus pulii de suflet orice urmă de responsabilitate. Știți poveștile alea cu masculii care au în ADN instinctul de vânător și pe ăla de a-și ocroti femeia sau familia? Ei bine, astea s-au atrofiat. Generații întregi le-au pierdut deja, iar și mai grav este că nici măcar nu le simt lipsa.

Nici nu are cum să fie altfel. Când tu stai la mă-ta acasă până la 35 de ani și apoi dintr-o dată te muți cu o femeie, practic doar ai schimbat-o pe mă-ta cu altă mă-ta. Iar singurul instinct pe care îl mai ai în ADN este acela de a deschide frigiderul ca să vezi dacă n-a apărut cumva ceva bun de mâncare. Din cer, desigur.

Când tu îți iei un job doar ca să-ți poți produce banii de intrat în club în weekenduri și nu ți-au tremurat măcar o dată în viață degetele când formai numărul de telefon al proprietarului, ca să-l rogi să te mai amâne cu chiria, nu ai cum să simți nici măcar o brumă de responsabilitate. Practic tot ce te interesează este să nu plouă sâmbăta ca să nu-ți ruineze săptămâna.

Datorită blogului și prezenței în online, interacționez cu extrem de multă lume și, implicit, cu extrem de multe tipe. O grămadă de tipe mișto, aș putea spune. Și multe dintre ele sunt singure cuc. De ce? Exact pentru ce vă explicam mai sus, își doresc relații dar n-au cu cine. Mi-au povestit (și nu una, mai multe) că li s-a spus în față: “Relație? Nu, merci, nu e pentru mine”.

Păi cum credeți voi că primește o femeie, care se apropie de 30 de ani (sau chiar a trecut ușor), răspunsul ăsta? Vă zic eu, cam ca o palmă peste față. Și după primele trei, îți cam vine să-ți bagi picioarele în ea de viață sau te întrebi dacă nu cumva faci ceva greșit. Mno, cum să zic, e bun și fututul ăsta fără responsabilități, dar numai până la o vârstă. După care, când o chemi pe una la tine “să-i arăți colecția de timbre” e cam de căcat să iasă mă-ta din camera de lângă și să întrebe dacă nu-i e foame puiului.

Fetelor, nu faceți nimic greșit și, vă zic din sufletul meu mare, nici n-are de ce să vă pară rău. Dacă-l întâlniți, are peste 30 de ani și stă încă acasă la “mami”, fugiți unde vedeți cu ochii. Altfel o să vă alegeți cu un copil mare care o să vă scoată sufletul pe nas. Fix cum făcea cu mă-sa.

P.S. Uitați-vă în jur și o să-mi dați dreptate când o să constatați că bărbații băieții sunt cei care rămân cel mai des la “mama acasă” până la vârste de prost gust. Fetele o ușchesc din “cuib” imediat ce au prins un job mai de doamne-ajută.

mihai_vasilescu_parinti_acasa