58,111 cititori

Habar nu am ce-ar trebui făcut. Poate știți voi.

LATER UPDATE

Pentru că sunteți foarte-foarte mulți cei care mi-ați scris si care continuați să-mi scrieți, trebuie să vă spun că s-a rezolvat (am vorbit acum câteva minute cu mama bebelușei), cea mică va avea o familie nouă.

Nu sunt în măsură să dau amănunte de genul cine și cum, pot doar să vă spun că se vor respecta PROCEDURILE LEGALE. Acum mai pot doar să va mulțumesc tuturor pentru implicare și să le doresc sănătate multă și mamei și fetiței!

…………………………………………………………………………….

Să știți că există puține lucruri care mă mai iau prin surprindere de nu știu cum să reacționez. Mno, am și io o oareșcare experiență, plus că sunt destul de spontan, nu mi se blochează creierul așa repede. Ei, uite că din când în când apare câte un moment din ăsta de rămân uitându-mă în gol, în timp ce singurul meu nuron se învârte disperat căutând soluții. Hai că vă zic imediat, țineți-vă bine!

Sâmbătă seara eram la un Sfânt Ion când m-am trezit că-mi scrie cineva pe mesageria privată a paginii de Facebook. Așa, de nicăieri, s-a gândit să-mi zguduie oleacă seara. Și-a reușit: Continuarea

3,845 cititori

Tot un fel de parenting. Mai demodat așa.

Text scris de Elena.

Am fost o băiețoaică de când mă știu. Tare greu a fost pentru parinții mei să mă facă să fiu feminină. Pentru că fix cele două semne supreme ale feminitații mi-au lipsit până târziu: părul lung și sânii. Bine, mama mă și tundea ca pă frate-miu, de ziceai că sunt bolnavă sau ceva. Mi-amintesc că aveam o verișoară, mai mare decât mine cu patru ani. Avea părul lung și negru. De câte ori venea la noi în vizită, mă făcea să mă bag sub masa de 12 persoane din mijlocul sufrageriei și mă amenința cu un băț că nu mă lasă să mai ies de acolo decât atunci când am părul lung. Ca fetele. O uram. Maxim!

Continuarea

10,985 cititori

Bărbaților li s-a pizdificat creierul, nu hainele

Tot citesc articole sau mai văd postări despre moda asta masculină care a început să aducă a modă feminină. Miștouri peste miștouri despre ce caraghios arată bărbații cu pantalonașii lor de fetițe și alte accesorii de gen. Evident, verdictul este întotdeauna același: doamne, ce ne facem, s-au pizdificat bărbații!

Well, eu cred că hainele n-au nicio legătură cu acest proces de transformare. Și mie îmi place să mai port blugi skinny, tricouri sau cămăși slim-fit și adidași lila, fără să simt nici măcar o urmă de pizdificare. Știți de ce le port? PENTRU CĂ-MI permit și pot. Muhahahaha! Pentru că mă doare la bască de ce-o să zică lumea și pentru că îmi place. Și zău că singura urmă de pizdificare pe care o simt în organism este când ascult Delia la maxim. Da’ cred că asta nu se pune, nu? Continuarea

4,605 cititori

Singurătate în doi. Iadul este pavat cu intenții bune!

Primesc multe texte scrise de cititori. Unele ajung pe blog, altele nu. Depinde de subiect și de harul celui care scrie. Așa se explică de ce ieri, căutând ceva, am dat peste un word în care era cel de mai jos, gata pregătit pentru publicat. Doar că, habar nu am de ce n-am mai făcut-o. Iar altă problemă este că nu mai am nici cea mai vagă idee cine mi l-a trimis. Dacă vi-l recunoașteți, please, dați un semn. Până una-alta, citiți-l, mie mi s-a ridicat părul pe mâini.

…………………………………………………………………………..

Aveam vreo 12 ani și jumătate când maică-mea a hotărât că e cazul să mă bage în prima ședință esențială a vieții mele de femeie în devenire. Nu-mi venise încă ciclul, asta s-a întâmplat vreo doi ani mai târziu, într-o toamnă, în timpul campaniei agricole la care mergeam toți pionierii, că așa erau vremurile. Continuarea

5,505 cititori

Tu ce-ai face dacă ai afla că maică-ta e gay?

După textul de ieri, mi-a scris o prietenă care mi-a zis așa: “Dacă tot ai scris despre asta, să-ți spun și eu o chestie. Aseară m-a sunat o prietenă, era oripilată și tocmai suferise un atac de panică, abia aflase că frate-său e gay. Moment în care am întrebat-o dacă e proastă, că eu l-am cunoscut pe om relativ recent, dar mi-am dat seama imediat. Și i-am recomandat ca, în loc să se dea atât cu curu’ de pământ, să facă ce n-a făcut 20 de ani, să stea de vorbă cu el, că nu s-a întâmplat nimic deosebit”.

Diaolgul a mai continuat oleacă, dar nu vi-l reproduc chiar pe tot, ăsta era esențialul. Fata aia aflase că frate-său se iubește liber și deplin consimțit cu persoane de același sex, iar acum era în stare de șoc, profund oripilată. Pentru că, desigur, urma să stea ea la fundul lui, să vadă ce face ăla în pat sau pentru că, odată ce-l știe homosexual, frate-său nu mai rămâne același om. Seems legit, dăăă.

Continuarea

3,111 cititori

Parentingul cu vânătăi, videoul și discoteca

Text scris (bine) de Elena.

Aveam 15 ani când tata a primit repartiție pentru un apartament într-un cartier nou. Așa că ne-am mutat la trei camere decomandat. Fiță, frate. Luasem cu brio treapta întâi la liceu și bănănăiam pe lângă bloc toată ziua. Într-o zi apare, la etajul 1 al blocului de vis-a-vis, Sorina. Se mutase împreună cu familia. Era cam cu doi ani mai mare decât mine. Dar asta nu era singura diferență. Pentru curioși, o să trec în revistă o scurtă descriere a noastră.

Sorina avea 17 ani și era frumoasă foc. Înaltă, cam 1.75m, avea părul lung și negru, foarte drept și era tunsă cu breton. Avea niște picioare atât de lungi că aproape aș fi putut să trec printre ele fără să mă aplec. Pe lângă toate astea, se îmbrăca și foarte mișto. Sora ei fugise în Germania și îi mai trimitea una, altă, haine. Și cel mai important, avea sâni. La vremea aia, sânii erau cam ca săpunul FA. Adică, o raritate. Spre deloc în cazul meu.

Continuarea

9,822 cititori

Da’ de ce nu vrei să mă iei de nevastă?

Mă pregăteam să scriu altă șmecherie pentru azi, dar până la urmă m-am hotărât să vă întreb ceva. Ia fiți atenți aici.

Am un prieten. Unul bun. Omul se află în următoarea situație: a fost căsătorit, după care a divorțat acum vreo trei ani și și-a văzut de viață. Mbuuun. După ce-a mai copilărit o vreme, a hotărât că e timpul pentru o relație mai serioasă. Și pentru că Universul îți dă, dacă știi cum să ceri, a primit chiar relația serioasă pe care și-o dorea. Dar atât de serioasă, că la scurt timp după ce s-au cunoscut (foarte scurt, nici o lună), tipa a rămas însărcinată. Na, se întâmplă. De comun acord, au hotărât să se mute împreună și să păstreze copilul. Apoi și-au văzut de treabă și sarcina a ajuns acum în frumoasa lună a șasea. Continuarea

6,927 cititori

Un copil nu leagă nimic. Cu atât mai puțin vieți sau destine.

După textul de sâmbătă, am primit pe email povestea de mai jos. Mi-a trimis-o cea care a ales să semneze cu numele “Maria”. Pe mine m-a atins oleacă. Să vedem dacă și pe voi.

………………………………………………………………………………..

Mi-am trăit toată copilăria auzind-o pe mama spunând că un copil “leagă” o căsnicie. Avea o prietenă, care venea foarte des la noi, și pe care mama o sfătuia mereu: “pune mâna și fă un copil, o să se liniștească și o să vina acasă. Nu înțelegi că UN COPIL LEAGĂ?”. Mare lucru nu pricepeam eu pe atunci, dar cert este că m-am trezit un adult cu dorința nebună de a face un copil. Pentru mine era foarte important să am o familie și ideea de “copil+familie=siguranță” fusese adânc înrădăcinată în creierul meu. Continuarea

6,023 cititori

Dacă nici mama, atunci cine?

Guest Post by Ana R. (funny one). 

Pe lângă paranoia aia obișnuită de care suferă toate femeile (știu, știu, toți bărbații râd acum în barbă complet satisfăcuți), mai dezvoltă încă un tip de damblageală din asta, atunci când devin mame și sesizează că existe şanse ca viața să ofere diverse pericole proaspetelor progenituri.

Nu știu cum stați voi la capitolul poveştiri SF combinate cu horror, dar creierul unei femei bate la fund orice film de Hitchcock altoit cu Stephen King. Scenariile sunt mult mai complexe decât în “Ştiu ce ai făcut asta vara“ , “Armageddon“ şi “Coşmarul de pe Elm Street”, luate împreună. Continuarea

6,523 cititori

Câteodată, când ai impresia că viața e prea grea

Primești pe mail o poveste precum cea de mai jos. Și atunci ți se face rușine.

Ea este Giorgia. A descoperit recent blogul meu și, pentru că s-a regăsit în subiectul mult discutat zilele acestea, mi-a trimis ceea ce o să citiți imediat.

mihai_vasilescu_life_lemons

Am fost abandonată de mamă când eram foarte mică, nu aveam un an! Nu m-a dorit niciodată, tata a fost cel care a insistat ca eu să mă nasc, ea a încercat să scape de sarcină consumând țigări și alcool în exces. Dar nu a fost să fie, iar eu m-am născut foarte sănătoasă! Apoi nu i-a convenit că nu eram băiat.

Continuarea

5,931 cititori

O femeie zice despre femei! Hai că sună bine.

Aveţi mai jos un text trimis de o cititoare pe email. A picat la marele fix, după ce am scris pe subiecte asemănătoare zilele astea. Aşa că luaţi de citiţi guest post-ul Mădălinei.

mihai_vasilescu_femeie_vorbind

Ok, trebuie să recunosc că textul ăsta o să fie cam dezordonat, însă este rezultatul pozitiv, aş zice eu, al faptului că mersul cu metroul te învaţă multe. Este vorba, în special, despre introspecţie şi despre analiza comportamentului celorlalţi, dar mai presus de toate, despre auto-observare în raport cu ceilalţi. Mai ales că de la o vreme, am prins şi obiceiul să scriu ce mă nelinişteşte, fiind interesată de atitudinea femeilor, în general, şi în mod special a celor de la noi. Continuarea