7,730 cititori

Când pluralul de la “vis” este “visuri”

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Cu vreo două-trei zile inainte de sfârșitul anului eram la prăvălie. Normal, unde altundeva?! Bănănăiam printre rafturi ca să iau pulsul clienților: ce își doresc, ce mai cumpără, câți bani au. La un moment dat mă abordează un client care avea o problemă cu tableta. Nervos tare, ce să zic. Reușesc să rezolv problema cu profesionalism, omul se calmase si dă să plece când brusc vede un laptop alb. Se uită la preț și mă întreabă: câte aveți pe stoc? Verific și îi raspund: 13. Continuarea

5,796 cititori

În ce lume bolnavă trăim?

M-a întrebat cineva cum m-aș auto-caracteriza și i-am răspuns: un nesimțit cu mult bun-simț și un misogin care apreciază femeile. Cam ce-ar însemna asta dacă transpun pe blog? Că n-am nicio problemă să scriu un text (spre groaza agențiilor cu care mai colaborez) în care să-mi bag pula de la început până la sfârșit. Dar și că pot observa lucruri pe lângă care alții trec fără să le bage în seamă, să le iau, sa le scutur de praf și să le fac să strălucească. Cam ăsta-s eu și așa-mi place să și scriu, fix așa cum vorbesc. Continuarea

3,419 cititori

O lume plină de proşti. Oare?

Guest Post by Ana R.

Mă tot întreabă lumea care cred eu, ca trăitor în afară, că e cel mai mare defect al românilor. Nu știu dacă am făcut cea mai bună analiză, dar eu cred că cel mai mare defect al nostru este ușurința cu care îi facem proști pe cei din jurul nostru, la cel mai mic semn de îndoială legată de înțelepciunea alegerilor unei persoane.

Ne doare în cot de context sau de acțiunile întreprinse de acea persoană anterior, dacă într-o singură situație a greșit, trebuie automat pus la zid și șters cu el pe jos. Îl facem idot cu cea mai mare ușurință și valoarea sa ca persoană în ochii noștri tinde spre minus infinit. Nu contează că îl cunoaștem de mulți ani, ne e chiar prieten sau membru al familiei, prostul rămâne prost.

Continuarea

2,883 cititori

Eu am salvat onoarea Romaniei in lume

Bine, nu singur. Dar stiti cum se spune, important este sa delegi sarcini. 🙂

Un bun prieten dintre ai mei (nu spui cine, persoana importanta) trebuia sa dea o fuga joia trecuta pana la Praga. Omu’ meu castigase nu stiu ce premiu international, pentru un proiect prestat in numele multinationalei unde da cu sapa. Si acum se ducea sa-si ridice premiul, sa se dea mare si sa se betiveasca dupa aia, cu alti alcoolici nimeriti prin posturi de conducere in mari companii din toata Europa. Niste betivi cu totii, daca-i iei la bani marunti, va zic io. Ideea e ca toata smenozeala era foarte din scurt. Plecat azi, intors maine. Intre cele doua zboruri find inghesuite toate: festivitate, premiere, harneala cu cu ceilalti, alunecatul alcoolului pe epiglota. Asa ca domn manager, a considerat de cuviinta sa plece imbracat business casual, cu o tinuta care sa faca fata si la zbor si la tot ce urma. Na, de inteles, pentru 24 de ore de zbenguiala, voia sa mearga si el cu mainile in buzunar. Doar ca, stiti cum e cu socoteala de acasa…

Continuarea