3,864 cititori

Nu lăsa pe mâine ce poţi… ăăă… face azi!

V-am rămas dator cu povestea lui Dorin, artistul fotograf care a mers cu mine în mașină spre Timișoara, la JazzTM. Vă ziceam că eram patru în van: eu, “hipsterițele prețioase” și dumnealui.

Mno, cum să vă explic eu că era Dorin? Știți voi genul ăla de oameni care pot să tacă și câte o jumătate de zi fără probleme, iar când în cele din urmă scot ceva pe gură, zic câte un “mhm”? Ei, fix așa era. S-a urcat în mașină și prima oară a grăit când deja trecusem de jumătatea autostrăzii spre Pitești. N-o făcea nici atunci, dar a fost nevoit. Oprisem la o benzinărie și n-a reușit să-și cumpere de mâncare prin semne. Chestia e că una dintre fete, cea care stătea lângă el, tot încerca să-l țină de vorbă. Și dialogul lor decurgea cam așa: la douăsuteopzecișitrei de cuvinte rostite de ea, catadicsea și Dorin să dea din cap sau cel mult să rostească un “da”.

Continuarea

2,876 cititori

Jazz, hipsteri, distracție și adrenalină

În general, nu-mi prea place să mă dau ceea ce nu sunt. Cu rare, foarte rare excepții, desigur. De-aia când a sunat telefonul și m-a invitat Oltea la JazzTM i-am adus la cunoștință că strică orzul pe gâște, eu fiind un superficial ascultător de piese comerciale. Ba, ca să fiu sincer până la capăt, tot cu îndoială în suflet am ascultat și argumentul ei care zicea ceva de genul: “nu te prosti, am conceput un line-up pentru toată lumea, nu trebuie să fii specialist, vino aici c-o să-ți placă sigur”. Ah, unde mai pui că m-am dezumflat aproape total când mi-a mai spus și că o să mă deplasez până acolo cu un van de la Mercedes. Pentru că, desigur, în mintea mea “van” însemna dubiță din aia care cară marfă. Mă și vedeam într-un maiou alb, asudat zdravăn, cu capul scos pe geam, zbierând la căruțași să se dea la o parte ca să-i pot depăși și trăgând zdravăn de volan în toate părțile.

Continuarea

2,597 cititori

De azi, mă găsiți în Piața Operei

Dar nu în cea din București. 😉 Fratele vostru s-a relocat pentru trei zile la Timișoara, unde are loc cel mai cel festival de jazz din țara asta. Well, și acum vine partea interesantă. Când m-a sunat Oltea să mă cheme, am cam strâmbat din nas, pe motiv de incultură muzicală în fază cronică. Da’ femeia nu s-a lăsat și mi-a zis clar: Continuarea

1,765 cititori

Whiplash

Vineri seara era frig rau, mai si ploua, deci aveam un chef de iesit din casa, cam cum are magarul de bâtă. Dar m-a sunat un prieten si mi-a zis ca n-am cum sa ratez filmul de la opt, de la Studio. Eu o tot dadeam cu ihi, poate vin, dar in gand imi ziceam ca dupa ce inchid telefonul, il dau pe silent, ma bag in pat si dimineata mai ies de acolo. Numai ca omul m-a simtit pus pe ţeapă si mi-a dat decisiva: uita-te la trailer, ca sa vezi ce pierzi daca nu vii. M-a pus dracu’ si m-am uitat. Zece minute mai tarziu eram in drum spre cinematograf, sa vad Whiplash. Cu speranta in suflet ca de data asta reusesc sa nu mai stau la balcon. Nu de alta, dar rotulele mele sunt inca afectate, dupa experienta trecuta. Am reusit, multumita amicului meu care a stat de doua ori la coada. Prima oara ca sa afle ca nu mai sunt locuri decat in primele doua randuri si la… balcon. A doua oara dupa ce s-a prins ca la sapte si jumatate se anuleaza rezervarile. La 19.31 era din nou la ghiseu. Si a pus el mana pe cele mai bune „anulate”. Randul şapse. Like a boss.
Continuarea