11,277 cititori

Și prințul nu mai vine

De vreo câțiva ani asist amuzat la un trend foarte deosebit printre multe dintre reprezentantele sexului ălălalt. E așa un fel de chestie foarte cool care se cheamă libertatea și puterea iubirii necondiționate sau ceva. Iar adeptele ei nu mai prididesc să povestească cui vrea să le asculte (dar mai ales cui nu vrea) cât de mișto este să fii liberă, să nu depinzi de nimeni și să-ți trăiesti viața așteptând să apară el. Acel el, singurul care le va merita și le va preţui cu adevărat.

Continuarea

4,618 cititori

Când doi egal cu unu

Text scris de Elena.

Pentru noi, femeile, viața asta este foarte simplă. Știm exact pentru ce suntem născute, dar mai ales știm ce ne dorim. Lucrul ăsta devine foarte clar imediat ce deschidem ochii în lumea asta și vă descoperim pe voi bărbații. Vrem o relație serioasă care să ducă musai la căsătorie, copii și bătrâneți petrecute alături de voi.

Dacă până pe la 14-15 ani suntem un fel de amestec între cele două sexe, ne mai jucăm cu câte o mașinuță, mai batem mingea în fața blocului, ne mai cățărăm în copaci și mai punem mâna și pe câte o praștie, când am atins vârsta de “domnișorie” ne revenim brusc. Din momentul ăla ieșim la vânat. Și vai de nefericitul care ne cade în bătaia puștii.

Continuarea

4,701 cititori

Fidelitatea, alegere sau obligație?

Săptămâna asta am si eu olecuță de concediu. Motiv pentru care nu știu cât de prezent voi fi pe-aici. Dar stați liniștiți, azi v-am lăsat pe mâinile… ăăă… pricepute ale Elenei. Mă rog, așa se laudă ea, cum că ar avea mâini pricepute. Să nu mă întrebați la ce, că nu vreau să mă gândesc. În schimb, puteți s-o întrebați direct pe dumneaei. Textul de mai jos îi aparține. Atenție, e serios. Cred că iar a supărat-o cineva.

Suntem crescuţi și educați într-o cultură care propovăduieşte monogamia şi condamnă infidelitatea, indiferent de religie, culoare sau sex. Societatea a ales să perpetueze în timp și spațiu această regulă și s-a asigurat că va avea adepți care vor fi atenți la orice pas călcat strâmb. Continuarea

5,665 cititori

Karma știe când ești prost?

Prima mea iubire era o fată blondă, delicată, cu glezne fine și o mamă care m-ar fi vrut mort. Nuș’ de ce, că de obicei mă plăceau mamele fetelor, dar în privirea femeii ăsteia citeam niște chestii care nu-mi miroaseau a bine deloc. Mă rog, să revenim, că nu despre doamna mă-sa voiam sa vă povestesc.

Cum vă ziceam, iubire mare. Nici nu mă gândeam să nu rămân toată viața împreună cu domnișoara, doar așa fac cuplurile fericite, nu? Doar săraca maică-mea mai comenta din când în când niște chestii de genul “nu se termină lumea cu fata asta”, dar cine stătea s-o asculte când inima-mi cânta dă atâta fericire? Continuarea

6,479 cititori

Era cât pe ce să mă umplu de lumină și iubire

Text scris de Elena.

La unul dintre textele pe care le-am mai scris pe-aici, am primit un comentariu care mi-a deschis ochii și m-a învățat să văd viața altfel. De fapt, e numit pe nedrept “comentariu”, este o adevărată lecție de dezvoltare personală în câteva rânduri:

“Mi-ar plăcea ca autoarea să scrie și despre cele spirituale, să arătăm și importanța unei vieți creștine, căci indiferent cât de mult ne bucurăm în această viață, de copii, nepoți, citit, plimbări și altele frumoase, toate acestea sunt temporare și trecătoare, într-o zi vom adormi și atunci urmează adevarata viața plină de lumină si dragoste”.

Nu că e înălțător și aspirațional? Continuarea

15,789 cititori

Interviu cu colegul meu gay

Prima oară când am auzit despre cineva că e homosexual, era pe vremea “cealaltă” când așa ceva era absolut de neimaginat. Serios, în perioada Ceaușescu ți s-ar fi iertat mai ușor pedofilia sau violul decât o acuzație de homosexualitate. Gândiți-vă că vorbim despre vremuri în care sexul oral era aproape unanim considerat ca fiind ceva scârbos și aproape exclusiv apanajul prostituatelor. Well, atunci trebuie să vă imaginați cam ce muncă de lămurire a trebuit să duc cu mine însumi, de-a lungul timpului, ca să accept că oamenii sunt diferiți și că nu se întâmplă absolut nimic rău, dimpotrivă, dacă două persoane de același sex pot să-și ofere reciproc iubire. Și sex. Continuarea

5,951 cititori

Singurătate în doi. Iadul este pavat cu intenții bune!

Primesc multe texte scrise de cititori. Unele ajung pe blog, altele nu. Depinde de subiect și de harul celui care scrie. Așa se explică de ce ieri, căutând ceva, am dat peste un word în care era cel de mai jos, gata pregătit pentru publicat. Doar că, habar nu am de ce n-am mai făcut-o. Iar altă problemă este că nu mai am nici cea mai vagă idee cine mi l-a trimis. Dacă vi-l recunoașteți, please, dați un semn. Până una-alta, citiți-l, mie mi s-a ridicat părul pe mâini.

…………………………………………………………………………..

Aveam vreo 12 ani și jumătate când maică-mea a hotărât că e cazul să mă bage în prima ședință esențială a vieții mele de femeie în devenire. Nu-mi venise încă ciclul, asta s-a întâmplat vreo doi ani mai târziu, într-o toamnă, în timpul campaniei agricole la care mergeam toți pionierii, că așa erau vremurile. Continuarea

2,863 cititori

Pentru că suntem înconjurați de iubire și toleranță

Mi-a povestit cineva despre cel mai senzual și plin de gingășie sărut pe care l-a văzut vreodată. Se plimba pe o stradă din Bruxelles și, datorită energiei (sau cum vreți voi să-i ziceți) care se crease în jurul celor doi, s-a oprit să-i privească și să surâdă melancolic. Abia când s-au lăsat din brațe, a observat că amândoi erau… bărbați. Iar acel “cineva” care mi-a povestit este o… femeie. Continuarea

4,456 cititori

Iubire cu miros de… frunze

După cum vă ziceam și ieri, am fost prins rău zilele astea. Dar nu vă lăsam eu de izbeliște. Așa că v-am pus spre citire un text scris de colega cititoare Oana.

…………………………………………………………………………………….

Am avut și eu ca toate fetele o prima mare iubire. Era vecin cu mine, iar din camera mea se vedea perfect la el în bucătărie. După ce-a observat cât timp stăteam și mă holbam la el cum făcea tracțiuni seara, la tocul ușii, mama l-a poreclit Romeo. Iubeam la el (platonic) din clasa a 7-a, cred, iar el îmi iubea toate vecinele mai puțin pe mine. Continuarea

10,100 cititori

Ce să aleg între viața mea şi viaţa lui?

Aş fi vrut să scriu câteva cuvinte de introducere. Efectiv nu mi le găsesc. Citiţi ce mi-a scris fata asta şi o să vă daţi seama de ce. Textul este exact aşa cum l-am primit pe mail. În afară de diacritice, câteva virgule şi aranjarea în pagină nu am avut ce să-i mai fac. Dacă vă ştiţi mai slabi cu nervii, vă recomand să nu-l cititi, opriţi-vă aici. 

mihai_vasilescu_iubire_interzisa

Bună Mihai,

Numele meu este Maria (nu, nu este, l-am schimbat din motive lesne de înțeles – n.r.). Îndrăznesc să-ți scriu pentru că îţi citesc blogul de câteva luni şi am văzut cum reacționează cititorii tăi atunci când ai nevoie de ei, iar eu sunt într-o situație în care am nevoie de sfaturi, am nevoie să aud și alte păreri, am nevoie să înțeleg dacă greşesc sau nu. Am apelat la prietenele şi prietenii din jurul meu pentru sfaturi și nu am obținut decât umeri ridicați și îndemnul de a face cum simt. Poate că de la cei care îți citesc blogul voi putea obține mai mult. Întotdeauna oamenii neimplicați emoțional dau sfaturi mai bune. Te rog să mă ierți ca am îndrăznit să-ți scriu și dacă nu vrei să-l pui la tine pe blog, aș vrea să te rog să ștergi mailul. Multumesc.

Continuarea

5,322 cititori

Putoarea şi l’amour-ul

Femeile, acest izvor nesecat de iubire. Cel puţin drăgălaşei din imagine i se citeşte pe faţă că nu mai poate de dor şi depărtarea o ucide încet-încet. Îţi dau şi lacrimile, zău aşa. Cum a făcut ea selfie “de l’hôtel” şi i l-a trimis lu’ “mon amour”, pe nedespachetatelea. Nu de alta, dar ştia că e omu’ îngrijorat şi trebuia să-l liniştească. Cre’că a reuşit. De-amu’, a putut să se culce şi ăla linişit când a văzut că este “bien arivée”. Continuarea