4,972 cititori

Tu faci ceva de care să fii mândru?

LATER EDIT. Avem cei trei câștigători. Hmm, mai bine zis câștigătoare. Așadar, le rog pe Oana, Claudia Predoană și Elena să ia legătura cu mine pe adresa de email de la “Contact”. 

Se pare că am cam uitat cum e să stau în pat și să zappez programe la tv, încercând să-mi dau seama dacă n-ar fi mai ok să trag un pui de somn sau doar să-mi las gândurile să zboare la… cai verzi pe pereți. Cumva, mi-am dat seama că viața e mult prea scurtă ca s-o lași să treacă pe lângă tine fără să faci nimic. Prin urmare, la mine nu există momente “moarte”, tot timpul găsesc ceva de executat.

Am făcut introducerea ca să vă spun și că pe vremuri obișnuiam sa gătesc. Acum nu mai am timp nici pentru asta, dar uneori mi-e dor. Mă rog, cred că este mult spus “gătesc”. Cert este că începusem să mă joc cu niște oale, crătiți, tigăi și ingrediente despre care înainte nici nu știam că există. Să nu vă imaginați că mă luam în serios, dar aveam curajul inconștientului pe care-l doare în cot că există șanse să greșească. Știam că experimentez și eram dispus să arunc la gunoi orice eșec, fără ca asta să mă afecteze sau ceva. Continuarea

1,616 cititori

Una storia italiana

Toamna 2008. Steaua urmeaza sa joace la Firenze, contra echipei Viola. Brusc mi-aduc aminte ca parintii prietenului I. sunt stabiliti la Bologna. Pai e o aruncatura de bat intre cele doua orase. Asa ca-i propun o excursie pe taramurile macaronarilor, avand ca scop principal meciul. Se accepta. Yes, o sa-l vad pe Mutu infruntand Steluta mea.

Excursia a pornit cu “dreptul” de la bun inceput. La modul ca n-am inteles niciodata de ce ne cumparasem bilete la wizz si pe pista ne astepta mandru un ditamai avionul, pe care scria mare „poste italiane”. Astia cred ca suntem colete sau care-i treaba? Am ras doar pana ne-au zis sa urcam la bord. A fost prima si ultima oara in viata mea cand am intrat intr-un avion, prin spate, pe sub coada, exact cum vedeti mai jos. Ne uitam unul la celalat si ne intrebam ce-i cu astia? Unde, si mai ales cu ce, ne duc? Deja aveam impresia ca, pitit pe undeva, rade de noi Aurel Vlaicu. Continuarea

1,742 cititori

Botez in stil italian

Prietenul meu I., tocmai s-a intors din Italia. A fost intr-o “vajaiala” scurta, de week-end la botezul nepoatei, fetita sora-sii. Am iesit ieri seara la o bere si mi-a povestit cum mai merge treaba la macaronari. Da’ m-am amuzat tare, pentru ca omu’ meu are un talent de a se lipi de “povesti”, ceva de speriat.

Sa va introduc un pic in atmosfera. Botezul s-a tinut intr-un orasel din sudul Cizmei, Rignano Garganico, ceva in genul Sighisoarei. Tipul clasic de orasel de provincie, unde stai trei sferturi de ora sa cumperi o paine. Pentru ca vanzatoarea cunoaste pe toata lumea. Si tre’ sa astepti sa termine de povestit cu Luigi, care si-a dat copilul cel mare la trombon. Continuarea

1,143 cititori

deci se poate…insistenta mea e mai tare ca a lor :)

In decembrie, prietenul meu I., a taiat-o in Italia. La parinti. Si cum avea el de stat vreo 10 zile printre italienii aia xenofobi, ne-am gandit cum sa facem sa comunicam, in perioada asta. No problemo, zice, ca am un sim cu numar de Italia, ma suni pe el. Buuuun. A plecat omu’ sa-l cinsteasca pe il babbo natale.

Dupa vreo doua zile, zic si io sa-l sun. Am un abonament care contine „200 de minute oriunde”, la cei de la romtelecom. Dar cum constatasem pe piele mea ca „oriunde” la astia, poate sa insemne „oriunde cu exceptia tarilor din ue si toate celelate regiuni ale planetei”, am zis sa verific. O sunasem la un moment dat pe vara-mea (care-si petrece tineretele pe la stupizii aia de americani) pe mobil. Cand a venit factura, am aflat cu usoara surprindere, ca „oriunde” nu inseamna si pe mobil in USA.

Asa ca, de data asta, am suflat si in iaurt. Am apelat informatiile, la 1930, ca sa aflu daca pot suna pe mobil in tara lui Dante. Operatorul cu care am vorbit, mi-a explicat pe un ton usor superior, Continuarea