6,044 cititori

Pentru că și zeițele dorm câteodată

Acel moment în care intri în cameră și-o vezi adormită pe locul tău. E atât de dulce, atât de liniștită și senină, că nu îndrăznești nici să respiri ca să nu cumva să-i tulburi atât de linu-i somn. O vreme doar stai și te uiți la ea. Da, e atât de frumoasă când doarme.

Încet, foarte încet, cu infinită blândețe, încerci să te strecori și tu cumva lângă trupu-i de zeiță. Nu, nu ai suficient loc și rămâi așa, aproape atârnând pe marginea patului, cu un picior pe jos, dar fericit. Fericit și mulțumit c-ai izbutit să te așezi fără s-o trezești. Continuarea