1,752 cititori

Acel moment în care dai primul interviu

Well, numai pesonaj iconic nu mai fusesem. 🙂 Noroc cu cei de la metropotam.ro că altfel n-aș fi aflat așa lucruri mărețe despre mine. Mno, vi-l las și vouă aici, că e funny. Pe alocuri.

………………………………………………………………………….

Cine esti?

Dacă stiam asta, acum eram departe. Sunt un om care acum aproape patru ani a decis să facă un blog.

Ce voiai sa te faci in copilarie?

Orice dar sa nu trebuiasca sa muncesc. Ca sa ma exprim eufemistic, nu ma da harnicia afara din casa. Well, sunt foarte aproape sa-mi indeplinesc visul. Inca vreo 20 de ani si gata, o termin cu munca.

Daca ai putea sa iti trimiti un mesaj tie la 14 ani, ce sfat ti-ai da?

TE ROG FRUMOS, NU MAI SCRIE POEZII, IDIOTULE! Continuarea

7,027 cititori

Tot ce nu știai despre filmele porno

A citit Miss Alina textul despre chestii care se întâmplă în filme și-a tras concluzia că lipsește din el exact cea mai importantă parte din dezvoltarea spirituală și emoțională a unei persoane adulte: filmele porno. Prin urmare a ținut să rezolve dumneaei acest neajuns.

………………………………………………………………

Ca o adevarată cititoare fidelă a blogului, am citit acest post abia astăzi (să trăiască Mr. Zuckerberg c-o inventat share-ul). Ocazie cu care mi-am dat seama că s-a produs o inducere în eroare a publicului larg prin omitere de informații. Atât ilustrul autor, cât și distinșii comentatori, au atins numai momente din filme de acțiune. Rog doamnele pudice să apese repede pe X-ul din dreapta sus (sau stânga, dacă frecventează unelte de la Apple), că am decis să iau în mână sabia dreptății și să scot tot adevărul la lumină. Să vorbim, dară, și despre filmele porno.

Continuarea

12,560 cititori

O mie de țechini primești? O, pașă, cât de darnic ești!

Post scris de Duamna Vio

M-am întors, prăduitorilor! Cum cu ce? Cu partea a doua din povestea despre job hunting. Nu vă pot lăsa să vă perpeliţi atât de mult. V-am luat uşor cu lenea dar gata, că prea vă obişnuiţi cu acest sport naţional. Hai, back to reality! Cum ştim din prima postare-comentariu, care a atras atenţia blogoșeniei de Vasilescu, eu mai practic un sport extrem numit job huntingul… sau job hurtingul. Ai de capul meu ce poveşti am adunat în anul ăsta. V-aş zice despre ziua când m-am ridicat şi am plecat de la un job pentru că mi se vorbea pe un ton nepotrivit, urâcios şi răutăcios. N-am trecut acest moment jenant, dar foarte important, în CV pentru că nu există nicaieri rubrica “Ziua în care mi-au crescut cuaie şi am cerut respect”. De ce nu există, nu pricep, dar poate mă lămuriţi voi, că sunteţi mai mulţi şi mai dăştepţi.
Continuarea

9,066 cititori

Viața e greu!

Textul de mai jos a venit sub formă de comentariu la articolul de ieri. Este fabulos și era păcat să rămână doar acolo. Am râs cu zgomot. Vio, te rog eu frumos să mai trimiți din astea!

………………………………………………………………………….

Hai să trăiești, Vasilescule, my brother from another mother. You’ve touched my heart cu articolul ăsta. Băcanu e o zeiță și sper că i-ai adus ofrande corecte și corespunzătoare în sensul ăsta. Continuarea

9,402 cititori

Când ai curaj să-ți urmezi visurile

Am lucrat cincisprezece ani în vânzări. Nu pot să zic că a fost rău. Ba chiar au existat momente când m-am simțit extraordinar de bine, pentru că este un domeniu care îți poate aduce provocări și satisfacții mari. Dar care te și uzează cumplit. La un moment dat, indiferent ce-ai face, intri într-un fel de rutină din care nu mai ai cum să ieși. Și asta deoarece, more or less, procesul de vânzare este aproape același, indiferent dacă vinzi cuie sau abonamente la Playboy.
Continuarea

4,810 cititori

Vrei un job? Cum trebuie să arate CV-ul și ce e indicat să faci la interviu!

De câte ori am căutat informații de genul celor de mai jos, care să apară toate la un loc, nu găseam nimic sau dădeam peste ele din mai multe surse. Ei bine, le avem acum aici pe toate, mulțumită Liviei, o HR-istă destoinică a vremurilor noastre, care s-a amuzat copios în urma textului meu de ieri și a decis că e cazul să ne facă un pustiu de bine. Așa că salvați-vă link-ul de la textul ăsta pe undeva, să știți de el. Ah, și dacă mai aveți întrebări legate de subiectul ăsta, ar cam fi momentul sa le puneți. Livia mi-a promis că o să fie pe fază și va răspunde la comentarii.
Continuarea

6,856 cititori

Atunci când interviul pentru angajare se ține ca la piață!

Ia stați așa, că am să vă povestesc ceva tare de tot.

Acum vreo câteva săptămâni m-am pomenit că mă contactează o HR-istă care mă voia la un interviu pentru firma unde lucrează (este vorba despre un job în vânzări, o să vedeți că e un amănunt important). Perfect, cui nu-i place să se simtă dorit? Stabilim ziua, ora și mă duc să văd ce vor oamenii de la mine. Voiau să stăm de vorbă și să se lămurească dacă sunt potrivit pentru ce fac ei acolo. Mno, am stat, am povestit, se pare că mă încadram în cerințe, pentru că după vreo săptămână sunt anunțat că mă așteaptă managerul general pentru al doilea interviu. Bun așa. Hai să ne vedem și cu dumnealui.

Continuarea

2,947 cititori

Hai, c-am făcut-o și pe asta!

Pe vremuri, am văzut o fază la tv care m-a făcut să mă sparg de râs și mi-a rămas întipărită în cap. Cei de la tvr luau interviuri random, pe stradă, nu mai știu cu ce ocazie. La un moment dat s-au oprit în fața unui cetățean oarecare și au încercat să-l întrebe ceva. Tipul s-a uitat cu nedisimulată scârbă la reporter și la camera de luat vederi apoi a decretat scurt:

– AZI nu dau interviuri!

Le-a întors spatele şi-a plecat. Am râs cu lacrimi. După care ani de zile am avut faza asta în minte și mă rugam să mă oprească cei de la vreo televiziune pe stradă ca să le-o pot servi și eu. Dar n-a fost să fie. Ei bine, chiar când îmi pierdusem orice speranță, m-am trezit că cei de la “Țara lui Andrei” vor să-mi ia un interviu. Frate, și în loc să le servesc replica mai sus amintită, chiar m-am apucat să le răspund la întrebări. Nțțțț. Când mai prind eu o ocazie ca asta?
Continuarea

4,942 cititori

Primul interviu

Voi mai stiti pe unde si in ce conditii ati dat primul interviu pentru angajare ? Ca eu n-am cum sa-l uit pe al meu. Relativ proaspat venit in Bucuresti, am constatat ca banii de la ai mei se terminau cam repede. Dupa cateva zile sufla vantul prin buzunare. Ceea ce sa stiti ca nu este prea placut nici acum, cand mi se mai intampla, d-apai pentru un student ce avea de infruntat cruda capitala. Asa ca am hotarat ca ar trebui sa ma angajez sau ceva.

Dupa cateva zile de conspectat ziarele cu anunturi de profil, am gasit. Un magazin, ce vindea covoare, facea angajari. Perfect. A doua zi dimineata m-am prezentat la ei. Magazinul a avut, in anii ’90, o oarescare notorietate. Era in Piata Berzei si se numea “Pronto Padimex”. Continuarea