3,128 cititori

Românii, acești specialiști dă pă net

Să presupunem că eşti un specialist de talie mondială în ceva, orice, în mecanica fluidelor să zicem. Perfect, nu există nicio problemă câtă vreme îţi vezi de viaţa ta, participi la conferinţe, inventezi chestii sau mai pe scurt mergi pe burtă.

Practic, totul e absolut ok până îţi vine tâmpita idee să publici pă net (pe un blog să zicem) un articol despre şmecheriile astea la care te pricepi tu ca nimeni altul. Ei bine, se cheamă că te-a mâncat în cur. Nu există nicio şansă, nici măcar una, zero, nada, să nu apară cineva care să nu-ţi spună că eşti un prost şi că ştie el mai bine despre ce este vorba. Ba chiar să-ţi şi explice, cu lux de amănunte, cât eşti de paralel cu domeniul respectiv. Continuarea

5,058 cititori

Cum să-ți resetezi complet creierul în doi pași simpli

În mod normal nimeni nu vrea aşa ceva. Dar sunt situaţii în care poate ai nevoie de un restart, de un nou punct zero, să-ţi dezactivezi complet sinapsele şi s-o iei de la început. Iar treaba asta în mod normal pare destul de dificil de făcut dacă nu ai la îndemână instrumentul băieţilor din “Men in black”.

Ei bine, dacă vă vine să credeţi, am găsit eu metoda. Accidental, ce-i drept, dar o grămadă dintre marile invenţii ale omenirii au apărut din greşeală, nu? E atât de uşor cum nici nu vă imaginaţi. Iar rezultatul final este un creier nou-nouţ, resetat complet şi neted ca un fund de bebeluş. Practic e ca şi cum te-ai naşte din nou, doar că de data asta deja ştii să mergi, să mănânci, să bei şi să f*ţi. Usual stuff.

Continuarea

3,085 cititori

La pomul lăudat să nu te duci cu… trenul

Textul de astăzi este un comentariu postat de Sorin B la articolul de ieri. Și era păcat să-l las să se risipească în anonimat. Pentru că am râs cu lacrimi.

Mi-a venit în minte o întâmplare petrecută cu ceva timp în urmă, mai precis în anul de grație 2000, chiar de 1 aprilie care, culmea, a căzut într-o sâmbătă.

Țineți voi minte MIRC? Era un program gen Facebook, dar, mai old, cam de prin zona mezozoicului timpuriu, unde băieți și fete încercau să-și refacă viața (după cum spun foarte elegant, cei de la Paraziții, în simfonia a XIII-a în re major). Era o chestie foarte fină, dar din păcate nu aveai cum să vezi fotografiile, pentru că nu existau. Îmi aduc aminte că începutul conversațiilor era mereu același: ”asl pls” (dacă nu vă mi aduceți minte, vă spun eu ce însemn: age-sex-location please). Dacă primeai răspuns, începea treaba.

Continuarea

7,840 cititori

Încă o dată viața bate filmul la popoul gol

Text scris de Elena.

Sunt absolut convinsă că m-am născut într-o perioadă în care ursitoarele alea bune care iți urează de noroc erau în grevă, ori aveau altceva mai bun de făcut decât să apară la o fetiță abia născută care cântarea 2,47 kg cu tot cu părul de pe spate, față și cap. Sau mai există o variantă pe care nu vreau să o iau in calcul, dar se pare că n-am de ales: a venit doar aia care împarțea penibilul și vazându-mă cât sunt de mica s-a gândit să-mi dea mai mult ca să-mi ajungă. Și mi-a dat pentru toată viața. An de an mi se întampla să fac câte o “nefăcută”. Nu-mi amintesc să fi trecut vreun an până acum în care eu să nu fac ceva memorabil. Să vă povestesc. Continuarea

2,941 cititori

Câteva chestii pe care internetul ni le-a distrus iremediabil

Mi-am trăit copilăria și adolescența în teroarea de a nu orbi sau de a nu-mi crește păr în palmă. Știți voi de ce. Ca să aflu, de pe internet, că niște cercetători australieni (puteam să jur că sunt britanici, dar și australienii tot supuși ai Reginei sunt, nu?) recomandă masturbarea ca mijloc de evitare a cancerului de prostată și de reducere a stresului. Păi bine domnule, așa ne-a fost vorba? Și eu care credeam că de la abuzurile de ofrandă adusă zeului Onan am ajuns să port ochelari. Nțțț.

Continuarea

2,563 cititori

Stupefacția înjurătorului de net

Dacă nu știți ce este un “înjurător de net”, vă explic eu imediat. Este acea specie semi-humanoidă care a înlocuit televizorul cu internetul. Ei, înjurătorii de net, arată aproape ca niște ființe normale, doar că în loc de creier au o materie mucilaginoasă ce li se scurge din când în când, sub formă de zoaie fetide, spre taste.

Obișnuit cu sudălmile slobozite pă gură, în fața tv-ului, această subspecie va reacționa exact la fel și pe Facebook sau în orice alt loc în care i se va permite să-și plaseze mizeriile. Doar că de data asta în scris. Mai precis, va considera că e de datoria lui să intre pe profilul/blogul tău și să-ți explice că ești un idiot pe care el simte nevoia să micționeze, de sus, cu jet puternic. Moment în care, dacă ești un om normal, cu urme de coloană vertebrală (nu un ipocrit speriat că n-o să mai primești campanii) intervii și îi dai imbecilului o palmă peste bot. Mai precis, îi răspunzi cu aceeași monedă. Continuarea

12,509 cititori

Hormonii și prostia se plătesc, uneori, cu viața!

Știu, în momentele alea în care sunteti doar voi doi și vi se năzărește că până și Universul se oprește în loc ca să puteți să vă futeți liniștiți, pare excitant și funny să te filmezi când te joci de-a animalul cu două spinări. Pare o chestie de care că veți bucura împreună și “după”, în seri reci de iarnă sau în momentele în care vreți să reaprindeți flacără.

Continuarea

4,995 cititori

Schimb vacanță pe niște internet în roaming

Miss Alina cred că se pregătește să-și facă blog sau ceva, că prea o chinuie rău talentul. 

………………………………………………………………………….

Eram pe Magheru zilele trecute, lăfăindu-mă ca o duamnă în siguranța deplină a unui taxi cu 7 cruci la oglindă, o icoană cu Arsenie pe parbriz și o slujbă în surdină la Radio Trinitas. La volan se afla un domn bine, genul care, în loc de Casco, bate două cruci înainte de a porni motorul. Ce mai, atâta zen și pace nu simți nici în Bali pe marginea oceanului. Și cum visam eu aşa la o plajă cu ape turcoaz, m-au pleznit peste retină vreo două hectare roșii de frumoasă reclamă întinsă pe două blocuri: (citez din memorie) “Acum ai net nelimitat în roaming, să fii liber în vacanță!”

Continuarea

6,080 cititori

Tipuri de comentatori pe interneți

Hai că i-am strâns pe toţi la un loc ca să nu vă mai chinuiți voi.

Desigur, nu mă refer la oamenii care chiar au ceva de spus și de cele mai multe ori reușesc s-o facă într-un mod amuzant. Ci la uscăturile fără de care nu există nicio pădure.

Comentatorul politically correct. Sunt de obicei femei. Grase sau adepte ale feminismului de tip nou. Sau și una și alta. De prisos să vă mai spun ce se întâmplă dacă scrii ceva despre straturile de slănină pentru care se simt vinovate. Se dezlănțuie jihadul. Aceeasi situație dacă scapi prin text un “căcat” sau o “pulă”. După ce-și vor reveni din leșin, îți vor trânti un comentariu din care o să rezulte clar că ești ultima scursură a societății, un individ profund imoral, lipsit de discernământ și de orice urmă de bun-simț. După care se vor repezi la sertarul cu dulciuri, ca sa se calmeze. “Zahărul, știți… mă liniștește”. Abia apoi o să-l șteargă pe ăla mic de căcuță la funduleț.

Continuarea

5,900 cititori

Procentul de idioţi care umblă liberi pe net

Evident, mi-a ajuns şi mie postarea din imaginea de mai jos în news feeed. Ba chiar, înainte de a se viraliza. Doar că am râs, am scrolat peste şi mi-am văzut de treabă. Rău am făcut, că n-am mai găsit-o nici mort când am avut nevoie de ea. A trebuit s-o şutesc de aici (merci, Cristi).

mihai_vasilescu_idioti

Dar acum, pe baza ei, aş vrea să fac o demonstraţie matematică simplă, elementară. Continuarea

2,883 cititori

Gândeşte! Şi-o să fie bine.

În ultima vreme aud din ce în ce mai des formulări de genul “ai grijă ce şi cum scrii, că eşti formator de opinie”. De fiecare dată când cineva mi se adresează în acest mod, mă uit în spate să văd dacă vorbeşte cu mine ori între timp au apărut prin zonă Cristian Tudor Popescu sau Mîndruţă şi nu i-am observat eu.

Acum, lăsând gluma la o parte, nu mă consider formator de opinie şi, mai mult de atât, nu cred în formatorii de opinie. Sunt de părere că orice persoană, cu o brumă de creier la purtător, poate să hotărască singură ce informaţii să extragă dintr-o situaţie, un text, o ştire, un articol pe un blog sau o postare de-ale lui Tony Poptămaş. Iar dacă nu te duce capul să faci atâta lucru, îţi meriţi soarta.

Continuarea