5,831 cititori

Instinctul de șmecher. La români

Acum vreo câțiva ani, când s-a dat legea care prevede ca iarna să pui naiba cauciucuri de iarnă pe mașină, evident că la primii fulgi de nea, nici mai devreme, nici mai târziu, s-a dezlănțuit iadul, în sensul că toată lumea s-a înghesuit la vulcanizări în aceeași zi. Și eu tot acolo, normal, că doar nu era să mă ducă creierul să fac asta cu o săptămână mai înainte, când era soare și frumos afară și practic n-avea cum să-ți treacă prin cap c-o să ningă în decembrie. Dăăă.

Mă rog, stați că nu despre cât nu mă duce pe mine capul mi-am propus să vă povestesc, altceva voiam să zic. Când am ajuns la vulcanizare deja era o coadă imensă. Rapid a apărut lângă mine un angajat, paznic sau ceva, care mi-a dat un bon de ordine. Aveam numărul 45. Tot el m-a băgat într-o parcare și mi-a zis s-aștept până-mi vine rândul sau până albesc. Care-o fi să se întâmple prima. Ceea ce am și executat.

Continuarea

9,604 cititori

Băiatul lu’ mă-sa

Text scris de Elena.

Ne-am cunoscut în urmă cu mulți ani în casa în care locuia. Știam că va veni si momentul ăla în care vom sta față în față. Pur și simplu simțeam asta. Și când în sfârșit a venit ziua, trebuie să vă mărturisesc că mi-am petrecut-o vârâtă în șifonier, în duș, în trusa cu farduri și la final în coafor și mani plus pedi. Înainte să ies pe ușă, pregătită pentru ceea ce avea să-mi schimbe viața definitiv, m-am privit în oglindă și am știut că fata aia pe care o văd zâmbindu-mi va cuceri lumea.

Drumul mi s-a părut incredibil de lung. Parcă cineva muta destinația mea la fiecare cinci minute. Ajunsă, în sfârșit în fața ușii unde mă aștepta, am tras tot aerul respirabil (din casa scării) în piept, mi-am frecat mâinile ca să nu-mi tremure ca la bolnavii de parkinson și am ciocănit. Nu mai știu exact cine mi-a deschis ușa, tot ce-mi amintesc este că m-am trezit în holul casei stând pe două picioare care nu-mi mai aparțineau. De undeva de departe, surd, se auzea un bocănit. Erau genunghii mei care se loveau inconștient unul de celălalt. Continuarea

105,456 cititori

De ce e recomandat să ai pisică în casă în caz de cutremur

Pe lângă multiplele foloase pe care le dau pe lângă casa omului (lapte, blană, brânză, carne, ouă), în timpul cutremurului și imediat după, am avut revelația adevăratului avantaj de a avea o pisică în casă.

Nu, n-a venit să mă anunțe cu cinci minute înainte că plăcile tectonice urmează să-și facă de cap. Nici nu a început să miaune pentru că instinctul ei ancestral de animal de pradă îi spunea că urmează o dezlănțuire a naturii. În schimb, am avut motiv să mă dau jos din pat, căcat pe mine de frică, s-o caut prin toată casa, s-o găsesc dormind ca o nesimțită și s-o avertizez eu pe ea: Continuarea