6,460 cititori

Întotdeauna altcineva e de vină!

Aceasta este una dintre cele ma amuzante chestii pe care le-am citit vreodată. Așadar Daniela, o studentă în vârstă de 24 de ani, vrea să dea în judecată McDonalds pentru că în nici doi ani a ajuns de la 64 de kilograme la 96, mâncând de cinci ori pe săptămână fast-food. Continuarea

306,486 cititori

Ce nu vor să înțeleagă grasele!

LATER EDIT. Ca să fie mai limpede ce-am vrut să spun.

Mi s-a luat de acest subiect și cred/sper că este ultima oară când mai scriu despre asta. Dar o s-o fac ca la carte, pe puncte, cu alineat de la capăt de rând. Și o să zic acum, o dată pentru totdeauna, ce nu înțeleg toate fetele și femeile astea care-și plimbă șuncile de colo, colo, promovând așa zis-ul principiu: “cine mă place, mă place așa cum sunt”.
Continuarea

9,210 cititori

Întotdeauna există explicații și justificări

Există în natura umană tendința să dai întotdeauna vina pe altceva sau pe altcineva pentru eșecuri. Iar noi, românii, suntem campioni mondiali la asta. Uitați-vă în jur și o să constatați că aproape întotdeauna “alții” sunt de vină, prilej cu care o să ascultați și cele mai elaborate justificări.

Am scris sâmbătă un text prin care încercam să mă lămuresc de ce, de la un anumit moment al vieții lor, femeile încep să se îngrașe și pare că nu le mai pasă de asta. A generat multe reacții și am tras niște concluzii în urma comentariilor, pe care aș vrea să vi le prezint azi. Continuarea

6,012 cititori

M-am apucat de slăbit

Începând de azi (de ieri, de fapt) fratele vostru a demarat operaţiunea „slim în patruşcinci de zile”. De ce? Pen’că m-am îngrăşat ca un porc. Mai am puţin şi grohăi. Când mă îmbrăcăm să plec la Social Media Summit, am vrut să iau pe mine o pereche de blugi, pe care-i păstram „de buni” (nu-mi găseam treningul pentru mers la nunţi, aşa că mi-am zis să scot blugii „ăia mişto”). Nu-i mai îmbrăcasem de ceva vreme, da’ nu mă aşteptam sub nicio formă să nu-mi mai vină. Da, ok, am putut să-i trag pe mine, dar arătam in ei ca un balerin obez. Dacă treceam îmbrăcat aşa pe lângă Parcul Operei, sigur mă interpelau băieţii veseli cu „păpuşă esti singurică?”. Şi obligatoriu frângeam căteva inimi de împingător de lut la deal.
Continuarea

10,592 cititori

Da’ cu curul ce ne facem?

Eram la terasă aseară. Lângă mine o masă cu trei zâne. Hmmm, mai bine zis zânoaie. De fapt, ca să descriu mai corect lucrurile, zânoloaie ar fi cuvântul. Pentru cineva care apreciază genul, găsea pe alese. Adică nu erau toate trei la aceeași dimensiune, ci pe trei nivele: elefănţel, elefant, mastodont. Ce vreau să vă spun este că toate erau exact genul de femeie cu care eu nu sunt în stare să empatizez deloc. Nu reușesc să le înțeleg și vă explic și de ce, ca să nu săriți cu gura pe mine.

mihai_vasilescu_zana_grasa

sursa foto

Sunt genul ăla de tipe, care își îngrijesc partea de sus a corpului și în special fața. Se vede pe ele că folosesc produse scumpe pentru machiaj, pudrat, rimelat și alte căcaturi pe care și le aplică femeile și ale căror denumiri îmi scapă. Dar ce facem cu curul fetelor? Continuarea