7,130 cititori

Serios, chiar nu mai pot!

E oficial! Sunt în depresie cauzată de iarnă si frig. Serios, NU MAI POT! Mi se rupe lupa că e ianuarie și că „ce-ai vrea, bă, e iarnă”. Dă-o-n plm de iarnă că atât de lungă perioadă numai cu frig, eu nu-mi mai amintesc să fi trăit. Ne-a luat din noiembrie și am asa o presimțire sumbră că o să ne lase când se apropie învierea tâmplarului. Și să ne înțelegem, nu-s atât de idiot încât să nu înțeleg că ăsta e anotimpul, dar în alți ani parcă nu ne ținea numai așa în temperaturi de a trebuit să scot cola zero din cămară și s-o bag în frigider ca să ajungă la o tempertură mai normală. No joke. Mi-a venit să plâng când am făcut asta.

Continuarea

4,862 cititori

Pe vremea mea era olecuță diferit

Auziț’, e un trend zilele astea să se vaite lumea pe motiv că de ce-a închis madam Firea școlile, ceva de speriat. Și concluzia este că pe vremea lor (a celor care-au lansat trendul) se mergea la școală si pe zăpadă de doi metri. Well, nu știu cum era pe vremea lor, da’ pe vremea mea sigur-sigur s-a închis școala de vreo două-trei ori (câte o săptămână) din cauză de zăpadă prea mare. Și vorbesc despre vremea lui nen-tu Nicu Ceaușescu, omul care mai degrabă și-ar fi tăiat o mână decât să facă așa ceva. Deci cam pică asta cu “pe vremea noastră făceam și dregeam”. N-am cum să mă înșel, uram școala atât de tare că alea au fost unele dintre cele mai fericite zile din copilăria mea. M-am bucurat de surplusul ăla de vacanță de iarnă mai mult decât de cea de vară.

Continuarea

3,407 cititori

Codul portocaliu este vrăjeală, iar cel roșu o minciună!

Aseară, începând cu ora 22,00, era anunțat ceva cod portocaliu de viscol și ninsoare pe partea de sud-est a țării. Ce voiam să-ți zic, șmechere, nu te lua după meteorologi, asta cu codurile e vrăjeală curată concepută special să pară și ei în treabă și să-și justifice lefurile. Doar știi și tu că de-aia se numește „prognoză meteo”, pentru că e la ghici și nu se adeverește aproape niciodată. Ce, uiți cum te mințeau astă vară c-o să fie soare și te prindea ploaia pă baltă, la crap? Continuarea

5,014 cititori

Pentru romanticii și visătorii care abia așteaptă să ningă

Alaltăieri a nins. Din fericire, a fost mai mult lapoviță și n-a apucat să se depună. Dar asta nu i-a împiedicat de trei sferturi dintre hipsterii capitalei să se bucure din rărunchi că “în sfârșit ninge”. Și să mor eu dacă înțeleg care e motivul acestei fericiri de natură meteorologică. Prietene, mai ai doișpe ani? Ce naiba e frumos când ninge între betoanele astea? A, da, poate doar că nu se mai văd rahații de câine de pe trotuare și peturile de bere aruncate peste tot. În rest, nu văd pentru ce s-ar bucura cineva că ninge într-un oraș precum Bucureștiul cel de toate zilele.

Iar dacă e să fim complet obiectivi, aici până și copiii se bucură că ninge în virtutea inerției. Că de dat cu sania, canci, de bătut cu zăpada afară în față blocului, oha. Ați văzut voi copii ieșiți la “construit cazemate” în orașul asta trist? Niciodată! Cea mai mare aventură pe care și-o pot permite este să-și înhame părinții la vreo sanie și să-i tragă săracii oameni pe alei, prin parcuri sau printre blocuri. Și cam atât. Continuarea

6,670 cititori

Un paradox: fetelor cu privirea de gheaţă nu le place zăpada

Sunt cel mai mare fan al domniţelor preţioase care se uită la tine ca la un gândac aterizat din greşeală în salata lor de rucola, cu ienupăr şi sparanghel roşu sau în paharul cu ceai de lavandă şi ghimbir, îndulcit cu zahăr de ferigă.

Cunoaşteţi despre ce vorbesc, da? Este absolut imposibil să nu vă fi lovit măcar o dată în viaţă de privirea aia care spune: dă-i drumul de-aici, că n-am loc să strălucesc plenar de insignifianta ta făptură. Despre ele zic. Le ador.

Continuarea

2,175 cititori

Viva la Revolucion!

Dacă tot suntem în perioada aia din an în care toți rememorează cum a fost în decembrie ’89, mă gândeam să vă spun cum s-a trăit revoluția la Vâlcea, locul unde nu se întâmplă nimic, niciodată. Serios, ăla e orașul unde poate fi demonstrat la modul concret că noțiunea de timp este relativă. Acolo nu trece.

Era o iarnă caldă, numai bună de golănit pe-afară. Pe 16, când a început treaba la Timișoara, o ardeam cu băieții prin oraș și ne plângeam că nu găsim o masă liberă pe nicăieri. La un moment dat s-au deschis larg ușile unei cârciumi mai cu ștaif din centru și-au început să se verse în stradă militari care-și strângeau centurile din fugă. După ce-am ajuns acasă, am aflat de la Europa Liberă și de ce. Săracu’ taică-meu, dacă ar fi știut că ascult așa ceva, mi-ar fi spart radioul în cap.

Pe 21, când a făcut Ceaușescu mitingul de la care i s-a tras, eram la meditație la Economie Politică. Nu râdeți, era materie obligatorie dacă voiai să dai la ASE. Când a început să-l huiduie lumea pe Nea Nicu, m-a trimis profa acasă urgent. Cred că era o vizionară sau ceva, pentru că exact când ieșeam pe ușă, a rostit solemn:

– Nu cred c-o să mai ai nevoie de materia asta.

A intuit la marele fix. N-am mai avut.

Pe 22, când au fugit ăia doi și-a intrat lumea în Televiziune, eram în fața blocului la povești și-un fotbal d-ăla de masă (habar n-aveți ce zic, nu?). Țin minte că-i rupeam pe toți cu bătaia (normal, era jocul meu), când a coborât unu’ din casă și a început să urle ca apucatu’:

– Băăă, a fugit Ceaușescu, hai în casă că se da la televizor!

Ne-am fi dus și dacă nu fugea Ceaușescu, numai ca să vedem minunea cu ochii noștri: program la tv în mijlocul zilei.

Pe scări ne-am intersectat cu un băiat din bloc. Un tip blând, genul ăla de fătălău cu ochii mereu umezi ca de căprioară rănită, care n-ar fi fost în stare să omoare o muscă și înjura cu “dă-te-ncolo”. Tac-su era securist. Din goană, cineva i-a zbierat fatalisto-premonitoriu:

– V-ați dat dracu’ și tu și tactu’, vă iau aștia gâtul!

Săracu’ a început să plângă. Evident, nu le-a luat nimeni nimic. Și el și tac-su erau printre cei mai cumsecade oameni din blocul ăla. Mai degrabă aș fi vrut să-i ia cineva gâtul lu’ boul ăla de la parter care nu era securist, dar ne confisca sau ne tăia mingile tot timpul. Da’ n-am avut noroc.

După-amiază am fost în centru, la județeana de partid. Doar era ditamai revoluția, nu trebuia să luptăm și noi cu regimul totalitar? Well, n-am prea luptat. Sau, mă rog, prea puțin. În sensul că s-au dus unii la ultimul etaj și-au aruncat de-acolo un portret imens al lui Ceaușescu. A sărit lumea cu picioarele pe el și aia a cam fost toată lupta. A, ba nu, cineva a anunțat la stație c-au otrăvit teroriștii apa de la robinet. Să nu cumva să bem. Eu am băut. N-avea nici pe dracu’.

A doua zi dimineață m-am dus să văd dac-au băgat ciocolată la alimentară. Nu băgaseră.

mihai_vasilescu_revolutie

555 cititori

Ice Age

Pentru ca azi e 1 Martie si, calendaristic, iarna s-a cam dus. Mi-am adus aminte cat ma panicasem prin luna Septembrie. Cand afara se umbla inca la bustul gol (da, stau in centrul Bucurestiului, dar la mine pe strada au inflorit minoritatile de alta etnie) iar astia anuntau la stiri cum ne vom caca pe noi de frig in iarna ce tocmai statea sa vina. Si, pentru ca de data asta cercetatorii britanici nu mai prezentau suficienta credibilitate, au dat-o pe cercetatorii rusi. Na, suna mai bine, ca ei sunt cu frigul, cu Siberia, cu astea.

Si cred ca nu a fost post de stiri care sa nu anunte ca ne asteapta urgia si prapadul. Urma sa vina, nici mai mult nici mai putin, cea mai friguroasa iarna din ultima suta de ani. Adica nu se mai vazuse asa ceva dinaintea tratatului de la Versailles. Continuarea