5,519 cititori

Superstiţia este mama progresului

Eu m-am cam săturat de Robbie, căldură, sete, uite berea nu e berea şi toată discuţia asta care nu se mai termină, după concertul ăla cu grade multe şi hidratare lipsă. Gata, fuse şi se duse. Oricum ne-o vom lua într-un mod asemănator si la următorul nume mare care va face greşeala să vină să cânte în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Dacă vor rezolva cu băuturile, nu se vor găsi evantaie. Dacă rezolvă şi cu astea, o să pice curentul. Şi dacă toate condiţiile vor fi îndeplinite şi tragem speranţe că în sfârsit vedem o cântare ca la carte, o să vină vreun uragan care o să ne liniştească definitiv.  Aia e, scrie in stele că la noi pot să cânte fără probleme doar Boney M. Ricchi e Poveri şi Toto Cutugno. Aşa ca, gata, eu m-am resemnat şi mai vedem ce-o fi. Trecem la alte subiecte.
Continuarea

7,217 cititori

Cu creierul gol-golut

De fiecare data cand vara-mea vine in tara (din U.S. of fucking A.) are doua probleme (ma rog, are ea mai multe, dar restul sunt la capusor): fusul orar si emisiunile de la televizor. Treaba e ca cele doua, despre care facem vorbire aici, sunt oarecum complementare. Adică din cauză că nu are somn, sta noaptea si se uita la tv. De nenumarate ori am prins-o in prag de nouă zi cu ochii beliti spre ecran. Iar daca n-o surprindeam eu, povestea ea singura cum a stat sa se uite pana se lumina afara. Femeia era pur si simplu fascinata de ce se intampla in vizualul romanesc. Imi zicea „Mihae, ma uit si eu acum, ca nu mai pup eu asa ceva”. Era fascinata pana la dumnezeu, de cantitatea de prostie care se revarsa dinspre televizor spre creierul ei. Cred si eu, in State au niste talk-show-uri  amarate si cam atat. Nu tu Maruta, nu tu „acces direct”, nu tu reality-show-uri mizerabile, nu tu stirile de la ora cinci. Niste puritani amarati.

Continuarea