8,498 cititori

Și eu ce mai mănânc?

Am intrat în a treia săptămână de mâncat frunze. Mă rog, ele poartă pompoasa denumire de “salată”, dar tot frunze sunt oricum ai lua-o. Și m-am săturat dă dânsele ca de mere acre. Numai când le aud foșnitul, mă ia așa un ușor strepezit de dinți și-mi vine să fug în munți, unde să trăiesc din ce vânez sau să mă bag ucenic la ciobani. Măcar ăia m-ar ține pe brânză, lapte si mămaligă. Plus c-aș mai prinde din când în când câte o oaie. S-o mulg, bă, nu știu la ce vă gândiți. 😀 Continuarea

6,035 cititori

Foamea noastră cea de toate zilele

Post scris de Duamna Vio

Omu’ nu e mulțumit niciodată cu ce are. Recunoașteți! Căutăm mereu mama binelui, dar reușim să ne facem mai  mult rău de cele mai multe ori. Vorba dentistei mele: “Știi care e dușmanul binelui? Mai binele!”. Și eu am încredere în dentista mea, că altfel n-aș lăsa-o să îmi bage toate cimenturile și maglavaisurile alea ale ei în măsele și să dea cu bormașinile ei odioase prin dințișorii mei fragili.

Continuarea

2,512 cititori

Prezenta de spirit

Exact langa blocul in care am copilarit, ca prin minune mai ramasese nedemolata o casa. Fusesera ele mai multe, dar usor-usor au disparut, lasand loc blocurilor tip „cutie de chibrituri”. E vorba de chestiile alea pentru locuit (cica) din „prefabricate”, care se construiau in cateva zile. Serios, nu stiu daca ati prins asa ceva. Veneau cu macaraua si cu panourile gata facute. In cateva zile blocul era in picioare. Continuarea