4,362 cititori

Să nu cumva să ratați jobul ideal, da?

Nu ştiu dacă ați sesizat, dar în ultima vreme o grămadă de anunțuri de angajare sună ceva de genul ăsta:

“Angajăm om de vânzări care să aibă abilităţi ridicate de comunicare în PR şi Social Media, cunoștințe la nivel mediu de grafică sau web-design și aptitudini de asistent manager. Limba engleză este obligatorie. O a doua limbă străină constituie un avantaj, precum și permisul de conducere categoriile A, B, C, D, E, F, G, H și W. Doritorii sunt rugaţi să ne trimită CV-ul însotit de patru fotografii: față, profil, bust și dimensiune completă”.

Poate la o primă vedere nu pare nimic în neregulă, dar fișa postului de mai sus se traduce exact așa:

Continuarea

16,965 cititori

Prostia este cerință obligatorie în fișa postului de reporter?

Știți voi momentele alea în care reporterii aflați la “fața locului” simt în organism nevoia de nestăvilit de a pune întrebarea AIA care o să le aducă premiul Pulitzer? Well, în realitate, când încep să scoată cuvinte pe gură, lucrurile stau un picuț altfel, cam ca în exemplele pe care le-am strâns io mai jos.

Unu. Reportaj despre doi tineri al căror copil a murit la naştere.

Din studio se dă legatura la spital. Reporterul e acolo, pe fază, și aruncă degajat primele întrebări spre săracii părinți care nici nu mai știu cum îi cheamă: Cum vă simţiţi? Ce nume i-aţi fi pus copilului dacă trăia? Sunt curios cum ar fi reacționat dacă-i dădea tatăl un cap în gură și-i răpundea “ca pe mă-ta”. Dar n-o să aflu niciodată.

Continuarea