3,278 cititori

Pe unde scoateți cămașa cu șefu’?

Am pentru voi azi un soi de șaradă-dilemă la care sunt tare, tare curios ce răspundeți.

Se dă următoarea situație. Ești femeie și lucrezi de ceva vreme într-o companie. Te înțelegi bine cu șeful tău care e un tip bine, încă tânăr, genul de bărbat arătos care a frânt ceva inimi la viața lui. Relația dintre voi doi e în felul următor: omu’ mai face câte o glumă cu tine, mai bate câte un a propos finuț așea, nu de autobază, mai râdeți împreună la dozatorul de apă (de Coca de la financiar care e nervoasă tot timpul că e ne… rezolvată de când a fugit bărba-su cu o actriță), dar una peste alta nu e nimic exagerat sau care să te pună pe gânduri. Pe scurt, se simte o ușoară atracție, spre tensiune sexuală, între tine și șefu’, dar nimic, niciodată, nu a trecut dincolo de limitele normalului.

Continuarea

3,676 cititori

Team buildingul, această piatră de temelie a corporațiilor

Am râs bine de tot când am dat peste acest articol despre benficiile unui team building. Și nu de ideile expuse, pentru că în teorie ele sunt sută la sută corecte. Am râs pentru că în practică, la fața locului, există două deziderate mari și late: să bei până nu mai poți și să “înscrii”. Sau ambele în același timp, dacă se poate. Și nu, nu joacă nimeni fotbal.

În sprjinul acestor afirmații hazardate, pot să vă spun o scurtă poveste. Eu beau rar spre deloc. Cred că m-am făcut “zob” de maxim trei ori în această viață. Ei bine, una dintre dăți a fost chiar la unul dintre ultimele team buildinguri, organizat de firma unde lucram pe atunci, la care am avut onoarea să particip. Pe scurt, cred că mulți dintre voi ar fi plătit bani buni să mă vadă cu o pălărie imensă de zlătar pe cap, dansând pe manele, în timp ce simulam o felație cu o sticlă de bere și-i făceam cu ochiul singurului coleg gay. Iar ăla râdea de se tăvălea. Nu și colegul lui de cameră care trăia cu impresia că se pregătește pentru ultima lui noapte de virginitate anală. Staț’ liniștiți ca nu l-a violat nimeni. 🙂 Continuarea

6,804 cititori

Atunci când interviul pentru angajare se ține ca la piață!

Ia stați așa, că am să vă povestesc ceva tare de tot.

Acum vreo câteva săptămâni m-am pomenit că mă contactează o HR-istă care mă voia la un interviu pentru firma unde lucrează (este vorba despre un job în vânzări, o să vedeți că e un amănunt important). Perfect, cui nu-i place să se simtă dorit? Stabilim ziua, ora și mă duc să văd ce vor oamenii de la mine. Voiau să stăm de vorbă și să se lămurească dacă sunt potrivit pentru ce fac ei acolo. Mno, am stat, am povestit, se pare că mă încadram în cerințe, pentru că după vreo săptămână sunt anunțat că mă așteaptă managerul general pentru al doilea interviu. Bun așa. Hai să ne vedem și cu dumnealui.

Continuarea

10,014 cititori

Caut job! Mă ajutaţi?

Da, ați citit bine, îmi caut un loc de muncă. După două decenii de activitate, firma unde lucrez a hotărât să închidă porțile. Iar dacă lucrul acesta nu era suficient de trist, faptul că ultimii 14 ani din viață i-am petrecut acolo, cred că îl face să fie.

Aţi înţeles corect, patrusprezece ani. In 2001, când i-am trecut prima oară pragul, Facebook nu se inventase încă, yahoo messenger era cel mai popular mod de comunicare cu putinţă, ringtonurile cu mp3 erau considerate the coolest thing ever, iar în Pipera în loc de clădiri de birouri se găseau lanuri de porumb cât vedeai cu ochii şi locuri de parcare la discreţie.

Acum o iau de la capăt. Vreau să muncesc în Bucureşti, pentru că aici trăiesc, aici este lumea mea de azi, aici am reperele. Sunt un tip inteligent sau cel puţin aşa vreau eu să cred. Pot şi îmi place să muncesc. Mai trebuie doar să găsesc unde.

Ce ştiu să fac?

Pe scurt, să vând şi să relaţionez cu cei care-mi sunt sau vor deveni clienţi. De aproape douăzeci de ani fac customer support/sales şi cred eu că o fac bine. Pe larg, am un CV, dar nu-l voi pune aici, îl voi trimite acolo unde va fi nevoie de el.

Mai nou, de vreo doi ani, îmi place să şi scriu. Ba chiar, am descoperit că-mi place atât de mult încât am facut-o zilnic, aici, pe blog. Aşa am ajuns să înţeleg cum se formează, se cresc şi se păstrează comunităţile. Tot aşa am reuşit să trăiesc şi sentimentul unic de mulţumire pe care ţi-l dă un text citit de peste 200.000 de oameni. Nu mă laud, doar vă spun că pot. Şi că vreau.

Aşadar, dacă există cineva printre voi care-mi poate propune un job sau o colaborare, să-mi scrie cu încredere. Iar dacă nu, mă puteţi ajuta cu un share, un tweet, un mail, o recomandare sau orice altceva consideraţi voi că ar fi de folos. Nu e obligatoriu, doar dacă vreţi şi simţiţi că puteţi face asta. Eu oricum vă mulţumesc, măcar pentru răbdarea de a fi citit până aici.

Mă găsiţi uşor:

Pe email: blogmihaivasilescu [at] gmail.com

Pe Facebook

Pe Linked-in

Pe Twitter

mihai_vasilescu_caut_job

 

sursa foto