4,254 cititori

Cichicean cu păr prea mult

Text scris de Elena.

De când o ştiu pe mama a avut o obsesie: curăţenia. Bine, scamele și firele de păr, în mod special, o scoteau din circuitul firesc al vieţii. Cumva, nu ştiu cum, mi-a transmis și mie genetic această “boală”. Fraţilor, n-aveţi idee cum mă simt când văd scame pe hainele oamenilor. Îmi vine să-i opresc şi să-i pigulesc până la sânge. Iar firele de păr căzute sunt caz de cămaşă de forţă pentru mine. Mă înroşesc la faţă, mâinile mă mănâncă și foarte greu rezist să nu încep să le adun. Doar ruşinea şi situaţia jenantă reușesc să mă oprească. Continuarea

7,579 cititori

Încă o dată viața bate filmul la popoul gol

Text scris de Elena.

Sunt absolut convinsă că m-am născut într-o perioadă în care ursitoarele alea bune care iți urează de noroc erau în grevă, ori aveau altceva mai bun de făcut decât să apară la o fetiță abia născută care cântarea 2,47 kg cu tot cu părul de pe spate, față și cap. Sau mai există o variantă pe care nu vreau să o iau in calcul, dar se pare că n-am de ales: a venit doar aia care împarțea penibilul și vazându-mă cât sunt de mica s-a gândit să-mi dea mai mult ca să-mi ajungă. Și mi-a dat pentru toată viața. An de an mi se întampla să fac câte o “nefăcută”. Nu-mi amintesc să fi trecut vreun an până acum în care eu să nu fac ceva memorabil. Să vă povestesc. Continuarea

3,123 cititori

Eu am râs. Și încă bine de tot.

Sunt un băiat simplu, de la țară, care atunci când merge la o comedie are o singură pretenție: să râdă. Iar acum, când scriu, încerc să-mi dau seama care a fost ultima comedie românească la care să râd tare, sănătos, nu să zâmbesc pe motiv că nu mai am nimic de făcut, dacă tot mă aflu în sală. Ei bine, nu-mi amintesc, știu că am mai râs la “Domestic”, dar în niciun caz ca în seara asta.

Bref, mergeți să vedeți “Două Lozuri”. Am râs bine de tot, atât de bine că la una dintre secvențe am alunecat din scaun. Dap, noroc că și cei din jurul meu făceau același lucru. Continuarea

4,723 cititori

Oare din ce e făcut mall-ul din Focșani?

Azi un tip a vrut să meargă la film într-un mall din Focșani. De aici încolo, lucrurile o iau razna.

Se pare că omul a vrut să meargă la film dar, cum cinematograful nu avea program, agenții de pază l-au îndrumat politicos către ieșire. Numai că s-a încăpățânat și-a refuzat să plece, pe sistemul: “nu-mi spuneti voi mie ce să fac, eu am venit la film, vreau să văd film”. Moment în care paznicii au încercat să-l dea afară și l-au luat pe sus, dar cinefilul nostru s-a prins de câteva obiecte de mobilier și, în acel moment, câteva bucăți din izolația tavanului au căzut și l-au rănit. (sursa digi24) Continuarea

5,041 cititori

Lumea e a mea

Am fost miercuri seară să văd un film românesc. Un proiect independent, “Lumea e a mea“, care m-a făcut să înţeleg încă o dată că trăim într-o bulă. Da, oameni buni, şi eu şi voi, cei care citiţi acum aici, trăim într-o bulă pe care n-o conştientizăm decât rareori. Pentru noi toţi, România este doar cea care ne înconjoară, prietenii, familia, colegii de serviciu, traficul aglomerat pe care-l înjurăm şi mersul la Mega Image-ul din colţ. Iar cei care au plecat din ţară, o percep după sursele de informare pe care şi le-au ales, dar cam atât.
Continuarea

3,446 cititori

Am fost pe Everest

Nu-mi place să merg pe munte. Nu “la munte”, ci “pe munte”, dacă înţelegeţi nuanţa. Am şi am avut prieteni, amici, colegi, pentru care să faci trasee cu rucascul în spinare şi pioletul în mână reprezintă desfătarea supremă. Ei bine, eu n-am înţeles niciodată treaba asta. Mă bucur de încântarea lor, dar să fie la ei acolo.

Pentru mine, să merg la munte înseamnă să găsesc loc de parcare exact în faţa cabanei, hotelului sau pensiunii. Să parcurg maxim cinci paşi (hai, merge şi zece) până într-o poeniţă, să mă minunez de cât de frumoasă este ţara asta şi apoi să zac pe un şezlong. Iar după două zile să plec liniştit acasă, că ce e prea mult strică.

Continuarea

3,499 cititori

Southpaw, nimic extrordinar

Aseară am fost să văd “Southpaw“. Şi jur că este ultima oară în viaţă când mă mai duc la un film ca berbecul, influenţat fiind de statusurile de pe Facebook. “Ce film extraordinar”, “Incredibil”, “Southpaw m-a marcat” şi alte căcaturi de acelaşi gen. Serios? Unica şansă sa te marcheze filmul ăsta este să fie singurul pe care l-ai văzut vreodată. Sau să naufragiezi pe o insulă pustie, unde să ai un dvd player şi un televizor funcţionale, iar “Southpaw” să fie singurul disc pe care l-ai slavat din valuri. Dar nici aşa nu garantez. Continuarea

3,741 cititori

Am văzut “Aferim” şi “Focus”

Şi ziceam că poate vreţi să aflaţi şi părerea mea despre ele. Prin urmare, să le luam pe rând.

FOCUS

Din  punctul meu de vedere, orice cetăţean care a plătit bani ca să vadă “Focus” ar trebui să facă o reclamaţie la “Protecţia Consumatorului”, să obţină returnarea banilor pentru bilet şi poate ceva compensaţii pentru trauma suferită.
Continuarea

2,574 cititori

Ma che cazzo e lo Hobbit?

A se citi cu „h” mut, adică: „lo obbit”. Exact asta a fost replica unui amic italian atunci cand, la cinematograf fiind, nevasta-sa l-a rugat sa intre la „The Hobbit”, in loc de comedia pe care voia s-o vada omul. Si cred ca intrebarea rezuma exact ceea ce simt si eu acum, dupa ce am reusit sa vad si ultima parte a trilogiei: mai lasati-ne dracului cu Hobbit-ul vostru, ca ne-a ajuns!
Continuarea