1,781 cititori

Scurte #1

Dac-aș fi un general plecat să cucerească lumea, armata mea ar fi formată numai din femei cu sprâncene tatuate, gagici care-și oglindesc botul țuguiat în geamul de la metrou ca să se rujeze și tăntici care nu se mișcă din ușă indiferent dacă vor să coboare sau nu.

Aș fi invincibil, vă spun, astea n-au nici frică, nici rușine, nici mamă, nici tată, nu le-ar opri nimic până n-ar vedea toată planeta îngenuncheată.

Ba nu, mint, mi-aș face și un regiment de tipe din alea care-și țin părul atât de strans prins în coadă, de zici că sunt tot timpul mirate. For fun așa ca să pară că are cine să-mi conteste deciziile.

mihai_vasilescu_armata_femei

7,852 cititori

Unde-s bărbații de altădată?

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Pe Viorel l-am cunoscut când eu aveam 10 ani, iar el cred că vreo 20. Se mutase în blocul de vizavi, la etajul doi, împreună cu maică-sa. Pe cât de băiețoasă eram eu, și nehotărâtă ce sex vreau să am când o să fiu mare, pe atât de feminin era el. Ziua, când maică-sa era la serviciu, se îmbrăca în hainele ei și se urca pe pervazul geamului de la bucătărie ca să-l pot admira. Și-l admiram. Cu urlete de bucurie dacă îi stătea bine si cu pietre dacă-i stătea rău. Și de cele mai multe ori îi stătea rău. Mai ales când se împodobea (mai ceva ca bradul lu’ Fuego) cu mărgele, cercei și brățări. Plus că femeia avea și o colecție impresionantă de pălării pe care Viorel și le punea pe capul lui mare.

Continuarea

6,513 cititori

Ce vor bărbații

Domnilor, v-ați grăbit ieri ca muta la lupă să vă dați cu părerea despre calitățile sexului frumos, când, pe lângă că nu era cazul, mai era și la mintea cocoșului că va urma o continuare dedicată delicatelor ființe care populează acest blog, ființe cunoscute îndeobște și sub banala denumire de „bărbați”. Pentru că da, azi ne vom apleca privirile de semi-zei asupra celor care au fost create doar pentru ca noi să avem tot timpul la îndemână un etalon de comparație care să ne arate cât suntem de buni, deștepți și frumoși. Am numit aici femeile, desigur.

So, acum vreau să v-aud. Acum vreau să văd cam cum se prezintă situația când masculul din voi iese la vânătoare și vrea să se întoarcă la peșteră cu ceva ce să poată fi consumat cu plăcere la o cină urmată de micul dejun.

Continuarea

5,265 cititori

Cam asta vă doresc eu de 8 Martie

Am dat un search scurt și-am constatat că în cei cinci ani de când există blogul n-am scris niciodată un text pentru această zi deosebită. Așa că vi-l las pe ăsta de mai jos, să fie aici pentru toate zilele de 8 Martie care vor mai urma.

Doamnelor și domnișoarelor,

Vă doresc să fiți atât de fericite și împlinite, atât de bucuroase că existați, atât de mulțumite de relațiile voastre, încât să nu țineti cont niciodată de convențiile astea numite pompos „sărbători ale femeii”.

Vă doresc să vă găsiți partenerii care să vă facă să simțiți fiecare zi a vieții voastre ca pe un permanent 1 și 8 Martie, ca pe un o continuă Valentines Day, ca pe un nesfârșit Dragobete.

Vă doresc să nu aveți nevoie de nimic din exterior care să vă aducă aminte că sunteți femei și sunteți iubite.

Până atunci, eu sunt aici, vă pup și vă mulțumesc că existați!

Atât.

mihai_vasilescu_fericire

7,345 cititori

Oleacă de sex n-a omorât pe nimeni

La cerea publicului, astăzi avem continuarea textului despre minunatul sentiment al prieteniei pure dintre femei și bărbați. Dăcât că azi e pe invers.

Adicătelea azi, dacă binevoiesc domniile voastre, poate povestiți și voi p-acișilea dacă vi s-a întâmplat vreodată să “greșiți” o partidă de sex cu vreun prieten sau vreo prietenă. Sub protecția anonimatului, desigur. Dacă vă e târșă că vă recunoaște cineva, schimbați-vă numele sub care comentați de obicei. Dacă nu vă e, cu atât mai bine. Continuarea

7,093 cititori

Cum e cu prietenia dintre femei și bărbați

Iar m-am amuzat pe interneți zilele trecute când am văzut cum au sărit feministele de cur în sus pe motiv că: “mvaaai, dar cum poți să spui că nu există prietenie pură și dezinteresată între femei și bărbați, cum poți să râzi de un sentiment atât de pur?”. Aăă, păi vă zic eu de ce, pentru că nu există.

Băbăieț’, printre puținele lucruri pe care le-am învățat în viața asta (mă rog, o fi și din cauză că prind foarte greu și uit extrem de repede, nu zic) prietenie total dezinteresată între bărbați și femei nu prea se întâmplă. Unde “nu prea” înseamnă cam spre deloc și niciodată așea.

Desigur, ar exista câteva excepții: Continuarea

10,916 cititori

Nu suport sandalele!

Evident, vorbesc despre cele pentru bărbați. Pe femei, dacă ar fi după mine, le-aș pune și iarna să umble încălțate așa. Ba chiar aș da o lege în sensul ăsta. Dar, mă rog, noroc că nu e după mine.

În fine, revenind, vorbeam despre sandale la bărbați (și nu despre cele purtate cu șosete, alea deja intră la categoria “circ”). M-aș încălța cu așa ceva dăcât sub amenințarea cu arma și asta numai după ce l-aș pune pe ăla care mă amenință să-mi arate că nu vrea să mă păcălească și chiar are glonț pe țeavă. Pen’că, din punctul meu de vedere, din momentul în care le-ai încălțat, sex-appeal-ul se face mic, mic, mic, se ghemuiește într-un colț și așteaptă să-ți revii. Bineînțeles, fără să știe că nu mai ai cum să-ți revii după o așa traumă.

Continuarea

7,476 cititori

Și zi așa, ești un cuceritor, nu?

Text scris de Elena.

Nu vă mai săturaţi de râs când vine vorba despre femeile puternice. De băşcălie nu vă întrece nimeni. Nici chiar voi între voi nu vă întreceţi. Toţi sunteţi nişte mirobolanţi şi neasemuiţi. Mai ales voi ăştia care vă apropiaţi veritiginos de 40 (vorbesc de ani, nu de centrimetri). Eventual şi puţin căsătoriţi. Cei care sunteţi mereu pregătiţi să cuceriţi femei fără număr, deşi e puţin hilar mai ales că n-aţi primit încă rezultatul analizelor de laborator că să aflaţi de ce faceţi pipi roşu şi de ce cele două ouă s-au transformat într-unul singur. Continuarea

5,283 cititori

Cum stăm cu obiceiurile enervante ale partenerilor?

Well, azi mă gândeam să deschidem cutia Pandorei, să dăm drumul leilor să iasă din cușcă, să pornim marele jihad internautic. Pe scurt, mă gândeam să vă rog să-mi spuneți care sunt cele mai enervante obiceiuri ale partenerilor voștri foști sau actuali. Știți voi, chestiile alea deosebite din cauza cărora îți vine să te urci pe pereți când vezi că i le repeți a mia oară și el/ea continuă să le facă din nou și din nou cu aceeași nonșalanță. Continuarea

7,631 cititori

Masculul adevărat după gesturi se cunoaște

S-a întors Elena (nu știu de unde). Cert e că a scris text pentru azi. E ăsta de mai jos.

Io am fost crescută să fiu o femeie la locul ei. Să stau cuminte pă raftul meu, să găsesc pă unu’ care să mă mai steargă dă praf din când în când și să trăiesc în armonie cu el. Și cu toată lumea. Scopul meu în viață era clar delimitat de regulile educației primite. Așa că “must have”-ul unei viitoare femei era căsătoria. Mă rog, așa vedea mama lucrurile, așa le văzuse și bunica, și străbunica, și stră-stră…, și tot neamu’ lor dă femei nebune. ‘Tu-le-n educație!

Continuarea

5,069 cititori

Fidelitatea, alegere sau obligație?

Săptămâna asta am si eu olecuță de concediu. Motiv pentru care nu știu cât de prezent voi fi pe-aici. Dar stați liniștiți, azi v-am lăsat pe mâinile… ăăă… pricepute ale Elenei. Mă rog, așa se laudă ea, cum că ar avea mâini pricepute. Să nu mă întrebați la ce, că nu vreau să mă gândesc. În schimb, puteți s-o întrebați direct pe dumneaei. Textul de mai jos îi aparține. Atenție, e serios. Cred că iar a supărat-o cineva.

Suntem crescuţi și educați într-o cultură care propovăduieşte monogamia şi condamnă infidelitatea, indiferent de religie, culoare sau sex. Societatea a ales să perpetueze în timp și spațiu această regulă și s-a asigurat că va avea adepți care vor fi atenți la orice pas călcat strâmb. Continuarea