8,626 cititori

Nu suport sandalele!

Evident, vorbesc despre cele pentru bărbați. Pe femei, dacă ar fi după mine, le-aș pune și iarna să umble încălțate așa. Ba chiar aș da o lege în sensul ăsta. Dar, mă rog, noroc că nu e după mine.

În fine, revenind, vorbeam despre sandale la bărbați (și nu despre cele purtate cu șosete, alea deja intră la categoria “circ”). M-aș încălța cu așa ceva dăcât sub amenințarea cu arma și asta numai după ce l-aș pune pe ăla care mă amenință să-mi arate că nu vrea să mă păcălească și chiar are glonț pe țeavă. Pen’că, din punctul meu de vedere, din momentul în care le-ai încălțat, sex-appeal-ul se face mic, mic, mic, se ghemuiește într-un colț și așteaptă să-ți revii. Bineînțeles, fără să știe că nu mai ai cum să-ți revii după o așa traumă.

Continuarea

6,717 cititori

Și zi așa, ești un cuceritor, nu?

Text scris de Elena.

Nu vă mai săturaţi de râs când vine vorba despre femeile puternice. De băşcălie nu vă întrece nimeni. Nici chiar voi între voi nu vă întreceţi. Toţi sunteţi nişte mirobolanţi şi neasemuiţi. Mai ales voi ăştia care vă apropiaţi veritiginos de 40 (vorbesc de ani, nu de centrimetrii). Eventual şi puţin căsătoriţi. Cei care sunteţi mereu pregătiţi să cuceriţi femei fără număr, deşi e puţin hilar mai ales că n-aţi primit încă rezultatul analizelor de laborator că să aflaţi de ce faceţi pipi roşu şi de ce cele două ouă s-au transformat într-unul singur. Continuarea

5,067 cititori

Cum stăm cu obiceiurile enervante ale partenerilor?

Well, azi mă gândeam să deschidem cutia Pandorei, să dăm drumul leilor să iasă din cușcă, să pornim marele jihad internautic. Pe scurt, mă gândeam să vă rog să-mi spuneți care sunt cele mai enervante obiceiuri ale partenerilor voștri foști sau actuali. Știți voi, chestiile alea deosebite din cauza cărora îți vine să te urci pe pereți când vezi că i le repeți a mia oară și el/ea continuă să le facă din nou și din nou cu aceeași nonșalanță. Continuarea

7,262 cititori

Masculul adevărat după gesturi se cunoaște

S-a întors Elena (nu știu de unde). Cert e că a scris text pentru azi. E ăsta de mai jos.

Io am fost crescută să fiu o femeie la locul ei. Să stau cuminte pă raftul meu, să găsesc pă unu’ care să mă mai steargă dă praf din când în când și să trăiesc în armonie cu el. Și cu toată lumea. Scopul meu în viață era clar delimitat de regulile educației primite. Așa că “must have”-ul unei viitoare femei era căsătoria. Mă rog, așa vedea mama lucrurile, așa le văzuse și bunica, și străbunica, și stră-stră…, și tot neamu’ lor dă femei nebune. ‘Tu-le-n educație!

Continuarea

4,827 cititori

Fidelitatea, alegere sau obligație?

Săptămâna asta am si eu olecuță de concediu. Motiv pentru care nu știu cât de prezent voi fi pe-aici. Dar stați liniștiți, azi v-am lăsat pe mâinile… ăăă… pricepute ale Elenei. Mă rog, așa se laudă ea, cum că ar avea mâini pricepute. Să nu mă întrebați la ce, că nu vreau să mă gândesc. În schimb, puteți s-o întrebați direct pe dumneaei. Textul de mai jos îi aparține. Atenție, e serios. Cred că iar a supărat-o cineva.

Suntem crescuţi și educați într-o cultură care propovăduieşte monogamia şi condamnă infidelitatea, indiferent de religie, culoare sau sex. Societatea a ales să perpetueze în timp și spațiu această regulă și s-a asigurat că va avea adepți care vor fi atenți la orice pas călcat strâmb. Continuarea

4,360 cititori

Azi sunt în dispoziție misogină

Un bătrân înțelept chinez primise la el în casă un tânăr învățăcel. Într-o zi tânărul îl întreabă:

– Luminatule, de ce noi bărbații suntem apreciați și lăudați dacă ne culcăm cu cât mai multe femei, dar femeile care se culcă cu mai mulți bărbați sunt considerate de moravuri ușoare? Nu e același lucru? Doar și noi și ele suntem tot oameni.

Bătrânul înțelept s-a gândit o clipă și apoi i-a zis calm:

Continuarea

10,094 cititori

Momentul acela în care afli că te-ai transformat într-o MILF

Text scris de Gabi.

Când m-a sunat o prietenă să-mi spună că vineri seara, de ziua ei, ieșim în club noi, fetele, exact cuvântul ăsta, “fetele”, mi-a sunat oarecum dubios. Și-am ieșit cu fetele.

Cred că eram pe la al patrulea pahar când, fără să vreau, am filozofat nostalgic cu voce tare. De ce până la 25 de ani ne spunem între noi “femeie” și după aia dintr-o dată devenim “fetele. “Fetele” au zis aia, “fetele” au făcut ailaltă. Am spus toate astea în timp ce muzica bubuia de ne zgâlțâia ficații, iar eu îmi făceam curaj să mai dau peste cap încă un Campari sec, cu un singur cub de gheață și fără portocală. N-am terminat bine și sărbătorita a răcnit la mine cu un rânjet satisfăcut: Continuarea

6,513 cititori

Țara nefericiților fericiți

Am citit aseară în liniște, fără patimă, comentariile în urma textului de ieri. Și cele de pe blog și cele de pe Facebook. A fost jihad. Apoi m-am uitat pe profilele sărmanelor chinuite de viață care m-au înjurat strigându-și în același timp nețărmurită fericire. M-am cutremurat. Pe urmă am tras câteva concluzii:

Suntem cei mai mari maeștri în a băga căcatul sub covor pentru ca mai apoi să ne prefacem că nu pute nimic.

Continuarea

5,962 cititori

De ce le e frică bărbaților

După cum bine se ştie, noi bărbații am dus în toate timpurile războaiele planetei ăsteia, tot noi le ducem şi-acum. Sau nu credeţi că tot război se cheamă și lupta pentru cel mai bun loc de parcare din faţa blocului? Aveţi impresia că dusul gunoiul după zece seara e vreo joacă de copii? Jumătatea de zi pierdută să repari “priza aia care atârnă de trei luni” nu credeţi că e tot un fel de bătălia de la Waterloo la scară mai mică? Curajul sublim cu care storcim păianjenul cel rău care v-a făcut să plângeți, nu tot din vănătorul ancestral care zace în noi vine? Şi modul în care scoatem smartfonu’ din buzunar, nu credeți că aduce a John Wayne? Da, nouă nu ne e frică de nimeni şi nimic. Ăăă, cu foarte puţine excepţii. Fix cele de mai jos, pentru că nu există războinic curajos care să nu se teamă de:

Continuarea

6,899 cititori

8 Martie fără striptease e ca bmw-ul cu volan pe dreapta fără numere de Bulgaria

Text scris de Elena.

Era 8 Martie. Asta îmi amintesc foarte clar. Ceea ce nu-mi amintesc la fel de clar este anul in care s-a întâmplat. Prietenele mele, două moldovence de peste Prut, au decis că a sosit în sfârșit timpul să ne facem de cap și m-au fericit cu un bilet la un spectacol care se preconiza a fi, citez, “incendiar”. Striptease masculin.

Cam pe la ora 20 eram deja gata, dar cum spectacolul începea după zece jumătate, moldovencele mele au hotărât că trebuie să se încălzească un pic într-un bar. Fraţilor, nu ştiu câţi dintre voi aţi stat în viaţă asta la masă cu o moldoveancă. Cu două nici nu mai vorbesc. Băbăiatule, au ras fetele mele o sticlă de vodcă şi n-aveau nici pe dracu’. Nici măcar nu se înroșiseră la față.

Continuarea

2,837 cititori

De ce m-aș feri să spun că merg la striptease?

Am un prieten care a fost invitat la o zi de naștere un pic mai atipică. În sensul că sărbătoritul a găsit de cuviință să-și invite oaspeții într-un club de… striptease. Evident, prietenul meu n-a pomenit acest amănunt și consoartei. S-a dus, s-a distrat, s-a întors abia spre dimineață, iar varianta oficială este c-a stat la o băută prelungită. Băută unde s-au trotilat atât de rău încât omu’ meu a ajuns acasă cu urme de ruj pe frunte (nu e foarte înalt, ca să zic așa) și mirosind a cel puțin trei tipuri de parfum de damă. Evident, n-a recunoscut nici mort pe unde a ars-o toată noaptea. Urmele de ruj erau de la taximetrista care l-a adus și s-a bucurat atât de tare când a primit bacșis, că l-a pupat pe… frunte. Mă rog, s-ar putea să afle nevastă-sa acum, citind acest text, dar mă bazez pe faptul că doamna nu-mi frecventează blogul, pen’că nu mă halește nici cu un kilogram de lămâi. O înțeleg, n-ar avea cum, doar sunt un element negativ și perturbator.

Continuarea