5,198 cititori

Țara în care o femeie este bătută la fiecare 30 de secunde

Probabil mulți dintre voi v-ați prins că din când în când mai public pe-aici câte un text advertorial. Nu de alta, dar trebuie să mănânce și gura mea măcar de două ori pe săptămână (în săptămânile bune). Sau să plătesc hostingul. Sau să, sau să. Nevermind, că nu despre asta povestesc azi.

Ei bine, treaba e că uneori, răsfoind interneții, mai dau peste campanii pentru cazuri sociale sau pentru copii sau peste câte-o campanie cum e asta pe care o fac acum BGS și Avon și-atunci n-am nevoie de niciun ban. Pur și simplu încerc să fac un pustiu de bine dacă tot pot.

Continuarea

3,436 cititori

Cum scăpăm de statul la coadă

Am mai spus de multe ori pe-aici că în ultimii ani am ajuns să fiu dependent de card, rezolvând astfel spinoasa problemă a umblatului cu cash după mine. Și lucrurile ar fi mers în continuare sublim, dacă treptat n-aș fi realizat că mai am o problemuță din aceeași zonă. Și anume, nu suport cozile, frate. Indiferent la ce-ar fi ele. Că sunt la administrația financiară, la ghișeul de la Poștă, la megaimaj sau la tonetele cu bere de la concerte, urăsc să mă așez în spatele unor necunoscuți și să staaaau așa degeaba sperând să se întâmple vreun miracol care să-i facă pe toți cetățenii din fața mea să dispară brusc.

Continuarea

4,772 cititori

Când se transformă datoria în țeapă?

Primii mei ani din București s-au petrecut prin niște cămine studențești, absolut mizere, din Grozăvești și Regie. Evident, nu regret nimic, pentru că acolo am învățat cum e să te descurci în ORICE condiții. Cum e să faci duș cu apă rece, iarna, într-o sală de dușuri unde temperatura cu greu urca peste 15 grade. Cum e să supraviețuiești câte trei săptămâni doar cu cartofi prăjiți pe reșou. În același ulei. Sau cum e să te bați parte în parte cu gândacii ăia maro și foarte iuți (căminiștii le ziceau bemveuri) care invadau camerele și orice bucățică de mâncare odată ce stingeai lumina. Era frumos, ce să mai. Un fel de hipstereală avant la lettre.

Continuarea

3,836 cititori

Cu păr sau fără păr?

Guest Post By Ana R.

mihai_vasilescu_lumber_metro_sexuali

Bărbații din ziua de azi au, se pare, o nouă dilemă. Cu păr sau fără păr? Altfel nu pot să îmi explic dileală asta generală în care ori arăți că un urs bărbos, de care nu s-a atins lama cam de prin mezozoic. ori sunt jumuliţi ca nişte cocoși numai buni de pus în ciorbă. Continuarea

2,457 cititori

Ziua pantalonilor lipsă

Sau mai cosmopolit hipstereşte spus no pants day.

Am uitat cu desăvârşire de ea, că m-aş fi dus să arunc un ochi. Când mi-am adus aminte era prea târziu, nu cred că mai era picior de chiloţar din ăsta la metrou. Bine, aş fi putut să particip şi eu, dar stau dezastruos la capitolul chiloţi. Cu greu aş fi găsit ceva care să se încadreze în tendinţe. Şi ce aveam, oricum erau în coş, la spălat. Da’ ca să mă revanşez, am stat în casă in my underwear şi am jucat Fifa. Ba chiar, la un moment dat am dus şi gunoiul. Tot fără pantaloni pe mine. Se pune?

Continuarea

2,452 cititori

Doua cu caini. Cu stapan si fara

Ca sa nu apara vreun retard care ma categoriseste cu vreun „criminalule”, sau „monstru fara inima”, ori „nu iubesti animalele”, am sa clarifc inca de la inceput acest aspect. Cainii mi se par cele mai misto animale care s-au „inventat” pe lumea asta. Cred ca in afara lor, nu mai exista fiinte gata sa-si ofere iubirea neconditionat. Ma pot uita fara sa clipesc si fara sa mi se clinteasca un muschi, la un clip in care este descapatanat un om, dar imi este imposibil sa privesc cum cineva chinuie vreun animal, cu atat mai mult un caine. Am plans ca o pizda cand am vazut Hachi. Continuarea