4,073 cititori

Cum e cu masa de prânz pe fugă

Dacă există cineva pe aici, care nu mănâncă pe tastatură, are anticipat toată considerația mea si multe felicitări. Pentru restul, vreau să zic nește chestii mai jos.

Mi-e lene, frate, mi-e lene de mor să-mi ridic fundul de pe scaun și să mă duc să mănânc prin diverse locuri a căror menire ar fi exact asta, să hrănească oamenii la prânz. Da’ pentru că nici nu vreau să recunosc că mă sufocă procrastinarea, mi-am găsit scuza ideală ca să rămân proțăpit în fața monitorului și să mănânc te miri ce, pe tastatură. Și anume, dacă exact în alea patruj’ de minute în care lipsesc io dă pă net se întâmplă ceva și eu n-am fost de față, ha? Dacă exact când eu, lipsit de orice discernământ, mă duc la masă, are loc prima întâlnire de gradul trei între o gașcă de marțieni pontoși și garzile de corp ale lui Obama? Sau dacă vine al cinșpelea sfârșit al lumii și eu sunt cu lingura băgată în ciorbă pe undeva? Ziceți voi că n-am dreptate. Continuarea