6,903 cititori

La revedere!

Dacă e sâmbătă, e pentru ultima oară Elena.

“Elena, nu știu de unde ai apărut, dar sper să-ti țină ăl’ de sus obiceiul și să mai comentezi. Am râs cu MUCI!” Așa a început povestea asta și periplul meu pe acest blog.

Ce-a urmat, știți deja. Adică, mă rog, puteți anticipa. Am devenit dependentă. Și am continuat să intru zilnic, să citesc și să comentez. Ca mai apoi să ajung să-mi las gândurile și amintitile transpuse în rânduri mai lungi sau mai scurte.

Locul ăsta m-a făcut să trec prin toate stările posibile: de la nervi la euforie, de la râs la plâns, de la neputință la dorintă și de la ură la iubire. M-a fermecat. Mi-a plăcut să văd și să simt compatibilitatea cu voi. Să trăiesc momente unice alături de voi, niște oameni infiorător de umani și normali. Continuarea

3,022 cititori

Fă, Nuți, las-o in căcat de treabă!

Pentru ca banuiesc ca multi dintre voi sunteti in situatia mea (adica n-o aveti prietena pe feisbuc pe Elena Udrea), v-am pus aici pozele astea deosebite. Nu de alta, dar mostra mai mare de prostie, combinata cu marsavie (si prin asta inteleg modul prin care incearca sa ne ia de prosti pe toti), nu am mai vazut.

mihai_vasilescu_udrea

 

sursa foto – wall-ul Elenei Udrea

Asadar, Elena Udrea era intr-o alimentara (la Resita) de unde-si lua niste salam Victoria si paine, pentru pranz. Scuze, pentru “un pranz pe cinste”. Ah, si un ardei iute. Pe care le-a halit pe trepte, la intrare, sau pe-acolo. Intelegeti? Ati prins tabloul?

Continuarea