7,829 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Spania

Text trimis de colega noastră de comentarii, ilevin, pentru a completa seria de sfaturi menite să ne ajute să răspundem într-un final la vestita întrebare: cine stinge lumina?

M-am gândit că v-ar putea fi de folos câteva sfaturi și pentru Spania.

Noi suntem plecați din ’93, soțul, respectiv ’95, eu. Avem un băiat de 17 ani născut  aici și locuim într-o localitate aflată la 15 min de Madrid. Eu lucrez la o multinațională elvețiană aflată în afară orașului (pe linia de centură fac 20min), iar soțul are o firma de instalații industriale (la 10min de casă). Madrid este un oraș mare, așa că noi avem ceva noroc cu distanțele relativ scurte.

Începem cu transportul, dacă tot a venit vorba: Continuarea

21,204 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Olanda

Continuăm seria de sfaturi, pentru cei care vor să lase în urmă spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, cu un articol scris, foarte mișto și foarte detaliat, de colega noastră de comentarii, didina. 

……………

Situația noastră: locuim undeva aproape de Utrecht, doi adulți și un copil, suntem plecați de patru ani. Soțul meu a fost recrutat de o firmă din UK pentru NL, a plecat cu contract de muncă (perioadă nelimitată), iar eu cu copilul ne-am mutat la două luni după ce a început el serviciul. Câteva detalii (cu multe link-uri pentru o mai bună documentare), mai degrabă tehnice, cu distracția vă descurcați și singuri: Continuarea

1,734 cititori

Banii vorbesc doar dacă are cine să-i asculte

Sunt convins că una dintre cauzele pentru care trăim vremurile pe care le trăim este lipsa educației. Serios, uitați-vă în jur și-o să constatați că lipsa educației naște monștri în aproape orice domeniu.

Iar dacă în viața de zi cu zi chestia asta poate provoca, lipsa educației financiare a făcut posibilă de-a lungul timpului, pe lângă cele mai mari țepe posibile (vezi Caritas și FNI)  de-a lungul timpului, și o manipulare extrem de facilă a populaței.

Am făcut introducerea asta ca să vă spun că am dat peste o chestie extrem de mișto, am dat peste niște oameni care investesc o grămadă de timp și resurse pentru educarea financiară a cetățenilor acestei țări. Și ce să vezi, o FAC GRATIS. Continuarea

7,028 cititori

Copilule, pregătește-te să devii ce spune maică-ta!

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Fetița se uită pe geamul tramvaiului la un afiș cu un spectacol de teatru.

– Mami, când o să fiu mare vreau să mă fac actriță.

– O să te faci doctoriță sau judecător!

– Ba nu! Mă fac actriță!

Dar imediat si-a dat seama că e pe un teren minat și brusc, a schimbat tonul vocii și s-a uitat în sus la mă-sa cu ochi mari, rugători:

– Pot să aleg eu ce vreau să mă fac, nu? Continuarea

7,630 cititori

Masculul adevărat după gesturi se cunoaște

S-a întors Elena (nu știu de unde). Cert e că a scris text pentru azi. E ăsta de mai jos.

Io am fost crescută să fiu o femeie la locul ei. Să stau cuminte pă raftul meu, să găsesc pă unu’ care să mă mai steargă dă praf din când în când și să trăiesc în armonie cu el. Și cu toată lumea. Scopul meu în viață era clar delimitat de regulile educației primite. Așa că “must have”-ul unei viitoare femei era căsătoria. Mă rog, așa vedea mama lucrurile, așa le văzuse și bunica, și străbunica, și stră-stră…, și tot neamu’ lor dă femei nebune. ‘Tu-le-n educație!

Continuarea

18,202 cititori

Interviu cu colegul meu gay

Prima oară când am auzit despre cineva că e homosexual, era pe vremea “cealaltă” când așa ceva era absolut de neimaginat. Serios, în perioada Ceaușescu ți s-ar fi iertat mai ușor pedofilia sau violul decât o acuzație de homosexualitate. Gândiți-vă că vorbim despre vremuri în care sexul oral era aproape unanim considerat ca fiind ceva scârbos și aproape exclusiv apanajul prostituatelor. Well, atunci trebuie să vă imaginați cam ce muncă de lămurire a trebuit să duc cu mine însumi, de-a lungul timpului, ca să accept că oamenii sunt diferiți și că nu se întâmplă absolut nimic rău, dimpotrivă, dacă două persoane de același sex pot să-și ofere reciproc iubire. Și sex. Continuarea

8,465 cititori

Hai să mâncăm căcat!

Nu aveam de gând să mai scriu despre acest subiect, dacă nu-mi trimitea un cititor aseară articolul ăsta. Un text în care autoarea mănâncă mult rahat și apoi se uită mirată în jur, întrebându-se oare ce pute în halul ăsta.

Ia uitați aici ce delirează tânăra Mihaela Drăgan, creatoare dă texte la Adevărul: Continuarea