Prima mea iubire era o fată blondă, delicată, cu glezne fine și o mamă care m-ar fi vrut mort. Nuș’ de ce, că de obicei mă plăceau mamele fetelor, dar în privirea femeii ăsteia citeam niște chestii care nu-mi miroaseau a bine deloc. Mă rog, să revenim, că nu despre doamna mă-sa voiam sa vă povestesc.
Cum vă ziceam, iubire mare. Nici nu mă gândeam să nu rămân toată viața împreună cu domnișoara, doar așa fac cuplurile fericite, nu? Doar săraca maică-mea mai comenta din când în când niște chestii de genul “nu se termină lumea cu fata asta”, dar cine stătea s-o asculte când inima-mi cânta dă atâta fericire? Continuarea