7,540 cititori

Câteodată nu știi ce să faci cu viața ta

Uite și de-asta e mișto să ai blog. N-o cunosc pe Ana. Nici ea pe mine. Cu toate astea, m-am trezit în inbox cu un email în care povestește tot ceea ce veți citi mai jos. Un e-mail prin care vrea să ajungă la voi și să vă ceară sfatul. I-am îndeplinit dorința. Acum e rândul vostru.

Mi-a fost întotdeauna greu să vorbesc despre mine. Poate pentru că de mică mama nu accepta alt punct de vedere decât al ei. Nu mă înțelegeți greșit, nu-i reproșez nimic și n-am suferit din cauza asta. Doar am închis în mine ce sunt și ce cred.

La 17 ani eram un copil ca oricare altul. Îmi petreceam timpul citind și cântând. Am învățat singură să cânt la chitară și primisem cadou de la niște prieteni de-ai tatei o chitară. Continuarea

4,687 cititori

Tata

Prima amintire pe care o am, împreună cu el, este de pe la vârsta de trei ani. Ne plimbam prin centrul oraşului şi m-a dus să-mi facă poză la un fotograf care avea maşinuţă de tablă, cu pedale. Mai există şi acum poza, la Vâlcea, într-un album vechi. Ce nu se vede în ea, este cât de fericit şi bucuros era tata, dar mi-a rămas mie în minte zâmbetul lui, pentru totdeauna. Continuarea

10,316 cititori

Ce să aleg între viața mea şi viaţa lui?

Aş fi vrut să scriu câteva cuvinte de introducere. Efectiv nu mi le găsesc. Citiţi ce mi-a scris fata asta şi o să vă daţi seama de ce. Textul este exact aşa cum l-am primit pe mail. În afară de diacritice, câteva virgule şi aranjarea în pagină nu am avut ce să-i mai fac. Dacă vă ştiţi mai slabi cu nervii, vă recomand să nu-l cititi, opriţi-vă aici. 

mihai_vasilescu_iubire_interzisa

Bună Mihai,

Numele meu este Maria (nu, nu este, l-am schimbat din motive lesne de înțeles – n.r.). Îndrăznesc să-ți scriu pentru că îţi citesc blogul de câteva luni şi am văzut cum reacționează cititorii tăi atunci când ai nevoie de ei, iar eu sunt într-o situație în care am nevoie de sfaturi, am nevoie să aud și alte păreri, am nevoie să înțeleg dacă greşesc sau nu. Am apelat la prietenele şi prietenii din jurul meu pentru sfaturi și nu am obținut decât umeri ridicați și îndemnul de a face cum simt. Poate că de la cei care îți citesc blogul voi putea obține mai mult. Întotdeauna oamenii neimplicați emoțional dau sfaturi mai bune. Te rog să mă ierți ca am îndrăznit să-ți scriu și dacă nu vrei să-l pui la tine pe blog, aș vrea să te rog să ștergi mailul. Multumesc.

Continuarea

5,354 cititori

Putoarea şi l’amour-ul

Femeile, acest izvor nesecat de iubire. Cel puţin drăgălaşei din imagine i se citeşte pe faţă că nu mai poate de dor şi depărtarea o ucide încet-încet. Îţi dau şi lacrimile, zău aşa. Cum a făcut ea selfie “de l’hôtel” şi i l-a trimis lu’ “mon amour”, pe nedespachetatelea. Nu de alta, dar ştia că e omu’ îngrijorat şi trebuia să-l liniştească. Cre’că a reuşit. De-amu’, a putut să se culce şi ăla linişit când a văzut că este “bien arivée”. Continuarea