3,997 cititori

Cum se rezolvă o situație care n-are rezolvare

Până în acel moment fusese o zi normală în cooperativa unde dădeam cu sapa. Mai precis până în momentul în care managerul general a ridicat telefonul fix de pe birou, a format interiorul de la logistică și-a ordonat scurt:

– În jumătate de oră să fie o mașină la [insert here sediul unei companii uriașe de care ați auzit cu toții].

Și-a închis că mai avea și altă treabă.

Continuarea

4,430 cititori

Cum recunoști un bărbat nefericit sau total dezorganizat

Simplu. Sunt cei care se cacă în fiecare dimineață la birou. Să nu mă înțelegeți greșit, nu mă refer la un accident, la o situație conjuncturală când trebuie să ajungi musai la budă că altfel pățești nasoale. Oricui i se poate întâmpla să aibă o zi proastă, să mănânce ceva aiurea sau să dea peste o cutie de iaurt expirat.

Nu, prieteni, eu mă refer strict la situația în care ziua ta de muncă începe invariabil prin a te căca la birou. Prima ta grijă, după ce ajungi și pornești calculatorul, este să te retragi în locul unde merge și regele pe jos. Eventual și cu un ziar în mână.

Continuarea

5,445 cititori

Superstiţia este mama progresului

Eu m-am cam săturat de Robbie, căldură, sete, uite berea nu e berea şi toată discuţia asta care nu se mai termină, după concertul ăla cu grade multe şi hidratare lipsă. Gata, fuse şi se duse. Oricum ne-o vom lua într-un mod asemănator si la următorul nume mare care va face greşeala să vină să cânte în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Dacă vor rezolva cu băuturile, nu se vor găsi evantaie. Dacă rezolvă şi cu astea, o să pice curentul. Şi dacă toate condiţiile vor fi îndeplinite şi tragem speranţe că în sfârsit vedem o cântare ca la carte, o să vină vreun uragan care o să ne liniştească definitiv.  Aia e, scrie in stele că la noi pot să cânte fără probleme doar Boney M. Ricchi e Poveri şi Toto Cutugno. Aşa ca, gata, eu m-am resemnat şi mai vedem ce-o fi. Trecem la alte subiecte.
Continuarea

2,062 cititori

Adrenalina de dimineata

Dupa cum stiti deja, atrag tot felul de chestii in jurul meu, prin metrou. Iar daca nu le atrag, am eu grija sa se intample. Intr-una dintre diminetile trecute, metroul pentru Pipera a binevoit sa circule cu ceva intarziere. Nu mult. A venit la peste zece minute. N-am de unde sa stiu cat peste cele zece, pentru ca li se reseteaza cronometrul. Si cum era in jur de opt si un sfert dimineata, va dati seama ca pe la usile vagoanelor era un omor duios, de vara. La Unirii astepta lumea de sus, de pe scari, sa ajunga la peron. Si se calcau lejer pe cap. In compartimente era o caldura de puteai sa faci oua ochiuri pe picioarele gagicilor care apucasera locuri pe scaune.

Continuarea

1,465 cititori

Nu am chef

Nu am chef deloc. E week-end si ar cam fi cazul sa incep sa scriu articolul pentru Luni. Nu de alta dar v-am obisnuit sa va hliziti la cafeaua de dimineata. Iar eu nu am chef sa prestez. Si cum facem? Ar trebui sa nu scriu daca nu-mi vine, nu?

Pai nu merge asa. Ca imediat incep sa ma gandesc “oamenii aia ce-or sa zica dimineata, dupa mini-vacanta, cand au chef de lucru ca măgarul de bata si or sa vada ca i-ai lasat pe sec”? Da, in imaginatia mea, cam asa se desfasoara lucrurile. Vizualizez cum ajunge omu’ la birou, deschide calculatorul, înjură cu spor “rasnita” care se misca infect si apoi intra, cu un zâmbet in coltul gurii, pe blogul meu. Care pentru el este singurul si, implicit, cel mai misto loc de relaxare din lume. Continuarea

1,143 cititori

Ce tampenie…

     Mai tineti minte episodul din Seinfeld (care l-ati urmarit), cand Jerry se trezeste noaptea si-si noteaza in graba, pe un servetel, o idee pentru  a doua zi ? Rade satisfacut si se culca la loc. Iar cand se da jos din pat dimineata, vede cuvintele pe care le notase, dar nu reuseste sa-si aduca aminte care a fost ideea. Sa mor eu, daca nu mi s-a intamplat la fel. M-am trezit azi-noapte super satisfacut. Radeam singur de ideea care imi venise. Am notat in telefon si m-am culcat la loc, mega-multumit. Abia asteptam sa v-o scriu aici. Continuarea