22,228 cititori

Lăsați-mă-n durerea mea!

Text scris de Elena (a se citi cu grijă că e pericol mare). 

Am muncit de m-a luat dracu’ de când mă știu. Când am avut în sfârșit primul meu job cu weekend-uri libere, mi-am am zis exact ca badea Ion când a văzut girafa: așa ceva nu există!

Am avut o perioadă în care am  fost croitoreasă. Într-o hală de metal cu o mie de mașini de cusut și trei sute de prese de călcat. Era atât de cald încât stateam în sutien iar pe scaun aveam prosop. Curgeau apele pe mine. Aveam pielea pungă făcută pe tot corpul de la umezeala aia. Nu-mi mai simțeam fundul. Mă ustura ca naiba. Nu exagerez când vă spun că în hala aia erau 50-60 de grade indiferent de anotimp. Partea mișto era că începeam munca la 5:30 dimineața. Partea și mai mișto era că mă trezeam la 3:45. Continuarea

16,139 cititori

Primiț’ cu tatuaju’?

Aveți mai jos un text absolutamente mișto, semnat Lacămioara Bozieru. Iar subiectul este și el beton. Luaț’ dă citiț.

………………………………………………………………………………

Să tot fie un an de când povestea Vasilescu despre un tatuat ,,culeanu” peste care a dat în metrou şi se întreba dacă cei peste 25 de ani trecuţi de la aventurile din 89 au fost suficienţi ca să ne vindecăm de prejudecăţi. Mai mare râsul, bre! Cum să ne vindecăm aşa pe repede-nainte? Să-i mai şi angajăm? Doamne apără şi păzeşte! Să zică mersi că nu-i scuipăm. Continuarea