3,333 cititori

Suferințele tânărului stângaci într-o lume de dreptaci

Text scris de Irine.

Născută încă de la primul răsunet al democrației, am fost o privilegiată a sorții. Toți deja sărbătoreau când m-am hotărât să vâr și eu capul pe lumea asta să văd dacă-mi iese pasența la înot și în afara sacului amniotic. Anii tinereții au decurs frumos, fără zvâcniri concrete de geniu, fără erudiție precocă sau vreo prezicere clară a viitorului. Îmi puneai un creion în mână, mă uitai cu orele în fața colilor albe. Îmi puneai păpuși în față, puteai liniștit să te uiți la trilogia „Stăpânul Inelelor”. Cu tot cu pauze. Pe ProTV. Continuarea

4,386 cititori

Suferințele tânărului hipster

Mă rog, n-o să ma refer la hipsterii naturali, ăia born to be hipsters, ca să zic așa, ci la hipsterii wannabe, că ăștia-s predominanți. Din prima categorie am cunoscut prea puțini. Sunt mai rari decât părul pe broască.

Și ca să fie treaba treabă, o să le zic în deplină cunoștință de cauză, doar le-am încercat pe propria-mi piele, că de vreo doi ani tot experimentez cum e să fii aspirant la titlul de „hipster”.

E greu, frate, e foarte greu. În primul rând ai cam terminat-o cu hainele obișnuite. Dacă nu porți măcar un tricou funky, luat de la vreun magazin obscur second-hand sau lucrat manual de o frilensăriță care face haine din cozi de măceșe și le pictează cu rouă, n-ai făcut nimic. Te simți atât de mainstream, că nici nu-ți vine să mai ieși dimineața din casă. Mă rog, “dimineața” e un fel de-a spune, niciun hipster care se respectă nu se trezește înainte de doișpe. Oamenii liberi ai lumii libere nu suportă încorsetarea vreunui job cu program 9-18. Deci, cu hainele am lămurit-o. Eu mai apelam la un truc și stăteam seara câte două-trei ore în fața unui second-hand din cartier, cu speranța secretă că mă vede vreun cunoscut.

Continuarea

3,026 cititori

Sfântul Baros şi Arhanghelul Cuţit

Ieri dimineaţă, în timp ce mă spălam pe dinţi, mi-a venit aşa un gând. Care zicea: bă, dar noi de unde până unde tăiem porcul de craciun? Adică ce e cu obiceiul ăsta, care contravine flagrant dogmelor religioase? Sau nu? Păi ăştia nu erau cu „bunatate”, „milostenie”, „lumină”, „pace”, „credinţă” etc?

Să nu credeţi că sunt vegetarian şi mă apucase plânsul de mila porcilor. Pot să halesc un purcel de lapte la micul dejun şi să mă hrănesc juma’ de an doar cu ceafă la grătar şi salata de şorici cu lebăr. Doar mă întrebam cum de este posibil un asemenea ritual barbar, cu aprobarea bisericii. Pentru că, dacă aveţi impresia că porcii mor de moarte bună si şoriciul le cade pentru ca napârlesc, sunteţi uşor in eroare şi v-aş recomanda să asistaţi la o tăiere de porc. Eu am stomacul tare şi tot nu mi-a fost uşor să privesc la aşa ceva. Şi atunci? Cum de este ăl de sus de acord?

Continuarea

1,828 cititori

Nora psihopata

De vreo doua zile tot voiam sa scriu despre stirea asta:

O femeie de 78 de ani din Arad a fost ucisă cu lovituri de cuţit, fiindu-i tăiate şi două degete, iar principalul suspect este fosta noră a acesteia, în vârstă de 60 de ani, care înainte a sacrificat un miel, pe care l-a ars, iar după ce ar fi comis crima a tăiat capul unui câine.

Rar am citit ceva mai tare. E peste orice scenariu cu Hannibal Lecter. Unde mai pui ca alea erau niste filme, pe cand aici avem de-a face cu ză riăl şit.

S-o luam cu inceputul. Deci oamenii care aveau grija de batrana asta s-au carat cateva zile in concediu si pe cine s-au gandit ei sa cheme sa stea cu ea? Din tot satul ala, dintre toate cunostintele, din tot Universul asta infinit, au ales-o exact pe fosta nora. Intelegeti? Alea doua oricum se aveau ca pisica si cainele, inca de pe vremea cand erau in legatura activa de rudenie. Dar acum, cand erau foste? Va spun, vinovatii morali ai crimei, astia sunt. Ei ar trebui invinuiti.

Eu cred ca nici nu ajunsese bine in curte la soacra, ca „nora” s-a si dus sa-si ascuta cutitul, in spatele casei pe piatra de rau. Continuarea