4,121 cititori

De ce-aș accepta să-mi lucreze oamenii și la concurență?

Am citit acum câteva zile un text la Bunescu despre cum se „strică” ușor-ușor, dar sigur, Uber și Taxify. Prima parte a articolului mă lasă rece pentru că până la urmă șoferii nesimțiți se vor auto-exclude și de la Uber și de la Taxify. Problema care se pune cu adevărat este cea de la P.S.. Adică asta:

PS: Un șofer partener, care utiliza ambele aplicații, mi-a spus că el nu acceptă curse sub tariful dinamic de 2.0x, și că așa fac mulți, iar dacă le intră o comandă, sună și spun că nu mai pot ajunge, că s-a stricat mașina, că i-a oprit poliția, că *insert motiv*. Ok, sunt bani puțini pe km dacă nu e tarific dinamic… dar știai de la început în ce te bagi și cât poți câștiga, altfel nu ești decât o copie a unui doctor care îți cere șpagă ca să te opereze! Ah, nu-ți place comparația? Fii corect și hai să ne respectăm, în aplicația mea!

Continuarea

2,816 cititori

Legenda taximetristului cu creier și bun-simț

Cam o dată la trei zile citesc pe Facebook câte o postare despre vreun șofer de taxi care face macar una dintre următoarele chestii cool:

– Ascultă muzică clasică (ceva la alegere între Verdi, Bach și Mozart);

– Filozofează pe tema apariției vieții pe Pământ și are păreri bine documentate despre Bossonul Higgs;

– Coboară de la volan și ajută o bătrânică să treacă strada. După care, în timp ce se întoarce spre mașină, ajută și o gravidă să nască. Mută de admirație și recunoștință, proaspăta mămică promite să-și boteze copilul “Logan”, chiar dacă e fată Și să-l îmbrace până la optișpe ani doar în galben.

Continuarea

2,235 cititori

Oare orice lucru bun se împute până la urmă?

Mai știți voi ploaia aia de zilele trecute. Aia care a pornit într-o duminică și s-a mai oprit după aproape o săptămână? Fix într-o după amiază din asta când turna afară de ziceai că ne pregătim de un nou potop, colega mea Gabi (e șefă-mea, da’ să nu mai ziceți nimănui) avea o întâlnire la care trebuia musai să ajungă. S-a uitat ce s-a uitat în zare, dar dacă a văzut că Noe nu mai apare cu arca, și-a zis că mai bine comandă un Uber. Zis și făcut. A venit Uber-ul și-a purces la drum.

Acu’ voi știți că în orașul ăsta (despre București zic) jumătate dintre cetățenii posesori de automobile își folosesc mașina pe post de umbrelă. Iar asta înseamnă că, la primii doi stropi de ploaie, practic poți să te deplasezi pe jos mai repede. Așa că vă dați seama cam cum se circula pe potopul despre care ziceam mai sus, da? Continuarea

2,730 cititori

Sexy mother fucker! Sau nu…

Dragii mei, pentru ca v-a placut articolul in care va povesteam ce mi-a impartasit Miki pe mail, de data aceasta revin cu unul scris chiar de manuta domniei sale. Asadar, fratilor, pregatiti-va sa radeti bine de tot: Miki strikes again!

 

Il cheama Vlad.

Are vreo 40 cred. Nu stiu exact, da’ pot sa ma uit pe FB.

Lumea ii zice Popey. E nebun si aiurit ca Popey a lui Disney. Are multi, multi prieteni si e foarte saritor cand ai nevoie de el. E genul de om care cunoaste multa lume si pentru toti are o rezolvare. Fie se ocupa personal, fie cunoaste pe cine trebuie. E obsedat de motoare. De motociclete. E si intr-o gasca de motociclisti. Stie foarte multa mecanica si in particular se ocupa de reparat motoare, cumparat, vandut, evaluat etc. Daca ai ceva de reparat il cauti pe Popey. Canta la vioara. Si la chitara. Lucreaza intr-o fima maricica si se ocupa cu ceva utilaje. Se poate sa nu lucreze vreo doua luni sau se poate sa sune telefonul in miez de noapte si in cateva ore sa fie prezent in capatul celalalt al tarii. In fine, cam acesta-i personajul.

Continuarea

1,207 cititori

Un petit incident

Hai ca tot v-am povestit ieri de „a batrana”. Stiam eu ca am uitat ceva si va zic azi.

Plecasem cu intarziere spre aeroport. Nu mai tin minte exact de ce, dar am o banuiala ca vara-mea mai avea cate ceva urgent de rezolvat. Drept urmare i-am tras o punga pe cap cuceritoarei, ca naiba stie ce mai agata pe drum si nu mai prindeam avionul. Odata ajunsi pe terminal, i-am scos-o ca sa vada pe unde merge si sa se miste repede. La check-in, cozi frate ca la balamuc. Trei ghisee deschise, toate la cursa noastra, si fiecare cu o gramada de oameni in fata. Ziceai ca un sfert din locuitorii Parisului sunt in fuga mare spre orasul lui Bucur. Ca sa mearga mai repede treaba, ne-am raspandit.

Vara-mea a scapat cel mai repede. Apoi chibita si dadea sfaturi. Eu am nimerit la o cretina care m-a pus sa scot tot dintr-un troller. Cica era prea greu. M-a facut de am pus pe mine un sfert din haine, ca sa fie troller-ul mai usor. Asa a fost bine. Les miserables, ce sa zic. Continuarea