1,193 cititori

De Crăciunul ăsta îi iert pe toți

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Treaba stă în felul următor: nu contează ce și cum faci lucrurile în timpul anului, important este ca în perioada sărbătorilor să fii mai bun. Să dai, să ajuți și musai să ceri iertarea celor cărora le-ai greșit. Altfel vei intra în noul an cu stângul. Ah, și nu vă mai înghesuiți să vă platiți întreținerea ca să nu intrați cu datorii în noul an. Am facut eu asta și ghiciți ce? Mi-a venit întreținerea și anul următor. Lună de lună.

Acu’ ce să vă zic? Eu dau, ajut, dar de cerut iertare nu prea am cui, în schimb aștept să mi se ceară de data asta. Continuarea

2,895 cititori

Iar a venit perioada aia în care trebuie să fim mai buni

Băbăieți, io știu că deja vi s-a luat de câte îndemnuri cu “să fim mai buni, să facem și să dregem” ați văzut deja prin feed-urile din spațiul carpato-danubiano-pontic zilele astea. Că doar așa e trendul, vine Crăciunul și trebuie să fii mai bun, în restul anului nu mai contează ce faci. Dar tocmai pentru că eu știu foarte bine ce fel de oameni ne-am strâns pe-aici și cum am reușit să fim “mai buni” fără să fie nevoie de nicio sărbătoare a nașterii tâmplarului, mă gândeam că poate reușim din nou. Continuarea

3,577 cititori

Nu vreau să moară Ion Iliescu!

Tot citesc că degrabă chemătoriul de mineri ar fi în stare gravă și că s-ar putea să ne facă un preafrumos cadou de Crăciun. Și anume să plece spre veșnicele plaiuri ale vânătorii.

Iar eu nu-mi doresc cadoul ăsta DELOC. Nu vreau să aibă noroc încă o dată, nu vreau să moară fără să facă măcar câteva zile de pușcărie. Nu vreau să ne mai sfideze încă o dată cu zâmbetul ăla al lui de bunic sfătos, zâmbet despre care eu cred că stă la baza distrugerii acestei țări. Cine a trăit sau a încercat să supraviețuiască în România anilor ’90 știe exact despre ce vorbesc. Practic nu puteai să zici ceva rău despre nen-tu Ilici fără să riști să fii linșat pe stradă. Și totul a plecat de la zâmbetul ăla pervers de kgb-ist care știa exact că se pișă pe viitorul acestei țări. Ceea ce a și executat.

Continuarea

4,957 cititori

Fie-vă milă și dați-ne Crăciunul înapoi!

Când eram mititel, abia aşteptam să vină sfârşitul lui decembrie, cu mirosul lui de brad, coji de portocale şi zăpadă. Sfârşitul, înţelegeţi? Nu începutul lui octombrie, nu jumătatea lui noiembrie, nu, frate, strict sfârşitul lui decembrie. Pentru că abia atunci simţeam cu adevarat ca a venit Crăciunul. Mă rog, treaba cu cojile de portocale era relativă, că de la un moment dat nu prea mai aveai de unde, da’ zic așa ca idee.

Dar chestia asta care se întâmplă azi, nevoia asta de a împinge imaginea acestei sărbători cât mai spre lunile octombrie-noiembrie a devenit de-a dreptul stresantă. Personal, am rămas cu gura căscată acum vreo două săptămâni când deja am văzut în supermarket primii moși crăciuni și stivele de bomboane de pom pe rafturi. Iar afară era soare de stat la terasă și eu o ardeam la mânecă scurtă. Sinistru, vă spun. Continuarea

4,103 cititori

Dumnezeu iubește porcii vii sau porcii morți?

Pentru că zilele astea cam sufăr de foame (nu întrebați de ce, nu vreau să merg în direcția aia), evident că văd peste tot în jurul meu numai mâncare. Chiar dacă nu e. Și cum mă spălam eu pe dinți alaltăieri dimineață, în timp ce mă gândeam dacă pasta de dinți o fi comestibilă, hop, mi-a trecut o chestie prin cap (tot legată de mâncare, evident). De unde până unde a apărut obiceiul ăsta cu tăiatul porcului de craciun? De unde barbaria asta care contravine flagrant perceptelor religiei? Sau nu? Păi nu ăştia erau ăia cu bunătatea și milostenia? Continuarea

3,484 cititori

Tradițiile, mielul și stomacul

Text scris de Gabi.

Românii sunt un popor credincios, evlavios, care respectă tradițiile creștine. În special pe cea mai importantă dintre ele: să fie cele cuvenite pe masă.

Pentru că importanța sărbătorii e direct proporțională cu cantitatea de hrană pe care se pregătesc s-o îngurgiteze, de Paște, un creștin care se respectă nu se întoarce de la piață fără cel puțin juma’ de miel și șaptezeci de ouă. “Să simți că e sărbătoare” îți explică gospodinele pe care le întrebi ce fac cu atâta mâncare când toată familia lor e formată din două persoane. Trei, dacă trece și ăla micu’ după înviere. Continuarea

8,668 cititori

Și totuși, cine tranșează sfinții?

Mă gândeam sa profit de faptul că suntem între cele două posturi mari ale anului (ăla de Crăciun și ăla de Paști) ca să pun și eu o intrebare ce mă macină de ceva vreme. Mi-am zis să profit acum, pentru că sunt șanse mari să-mi iau mai puține blesteme și *uie decât în perioadele menționate, atunci când creștinul român este atât de pătruns de duhul blândeții și de lumina sfântă, că imediat te ia la pwlă dacă nu-i convine ceva.

Continuarea

5,241 cititori

Pentru un Facebook mai curat. Hai că puteți!

Văd că n-am cum să mă țin de cuvânt și să stau și io liniștit trei-patru zile. Am zis să scriu asta acum, cât încă mi-e plin news feed-ul de poze cu moși crăciuni, brăduți, magi și prunci iisuși abia născuți. Poze în care sunt tăguiți câte 40-50 de oameni și sunt însoțite de duioasele urări: “Crăciun fericit”, “fie ca”, “ho, ho, ho” sau variațiuni pe aceeași temă.

Băi, oameni buni, este pur și simplu enervant și de prost gust să faci așa ceva. V-o zic prietenește. Dacă vrei să-i transmiți unui om chestii, dar mai ales că-ți pasă de el, pui mâna și-i dai un mesaj doar lui sau îl suni. Să-l tăguiești împreună cu câteva zeci de persoane transmite un singur lucru: mi-e prea lene să-ți scriu și, de fapt, nici nu mă interesează foarte tare. Da’ am zis că-n lipsă de altceva merge și-asta.

Continuarea

3,170 cititori

Halucinant! Absolut halucinant!

Mărturisesc că nu știam de tipul ăsta care a ajuns aproape din întâmplare senator. Vă rog, citiți-i povestea! După ce-o terminați și mai ales după ce vă trece gustul amar pe care-l lasă, o să vă fie puțin mai clar de ce e atât de greu de trăit în țara asta. Pentru că pe șmecherii ăia pur și simplu nu i-a interesat de noi. Să vedem ce-o fi de-acum încolo. Continuarea

2,796 cititori

Cum e când îți ruinează cadourile primite Crăciunul

După cum bănuiți, cele două chestii pe care le așteptam cu înfrigurare în copilărie erau: prima zi a vacanței de vară și Crăciunul. Am așa un feeling că n-are rost să vă explic de ce așteptam vacanța de vară, da? Bine, nici la celelaltă n-ar trebui să am de ce să dau explicații, dar asta pentru că voi n-o cunoașteți pe mama. Băi, nene, găsea ființa asta motive să-l șunteze pe Moș Gerilă sau să-l facă să nu mai vină, ceva de speriat. Ok, ca să fiu cinstit până la capăt, și eu îi dădeam motive, da’ chiar așa, niciun pic de milă sau empatie pentru un biet copil? Nțțț, așa ceva. A, dacă vă întrebați cine e Moș Gerilă, o să vă transmit că nu stau de vorbă cu minori, da? Continuarea