7,593 cititori

Dumnezeu îi iubește doar pe cei care țin post și fac curățenie generală

Nu înțeleg două chestii.

Prima. N-o înțeleg deloc, dar deloc, p-asta cu postul Paștelui. Știți cum mi se pare mie treaba cu răbdatul de foame fix înainte de Paște sau de Crăciun doar ca să-i fii pe plac Bărbosului? Exact ca aia cu adusul florilor sau scosul femeii la restaurant doar de 8 Martie sau de Velăntains dei. Păi e frumos așa după ce tot anul ai venit acasă cu mâna în fund zbierând încă de la intrare că ți-e foame? Pe cine mai păcălești? Mno, tot așa și cu postitul ăsta.

Continuarea

3,656 cititori

Fie ca, sărbători, Crăciun fericit, d-astea

Boșilor, sunt răcit. Mă rog, asta cu “sunt răcit” e așa o vorbă, sunt atât de terminat că de-abia reușesc să mă țin de tastatură ca să nu vin de-a berbeleacul. Ochii îmi ard ca aparatele de sudură, capu’-mi pârâie și din când în când pocnește pă interior atât de tare de am impresia că dă cineva cu petarde în cameră, din nas mi se scurg fluvii de muci pe lângă care Dunărea e un mic pârâu și urechile mi le simt de parcă mi-a turnat cineva smoală în ele și-a uitat s-o mai scoată.

Ce să mai, acum mi-e absolut limpede de unde vine vorba aia care zice că în timpul nașterii, femeile au dureri atât de mari încât aproape că pot să-și imagineze cam ce simte un bărbat care are gripă. 

Și de parcă toate astea nu erau de ajuns, mă râcâie și mă ustură în gât de nici măcar sarmalele de la mama nu mi-au priit și-abia de m-am atins de salata de vinete. Piftie nici măcar n-am gustat. Friptura de porc e neatinsă, salata de beuf să n-o văd în ochi. E grav, vă spun, s-ar putea să mor. De fapt, nu că s-ar putea, e aproape sigur. Ar fi un miracol să scap. 

Ce voiam de fapt să vă spun, Crăciun Fericit, fie ca, sărbători fericite și tot ce vă mai doriți voi. Vă mulțumesc că existați!

Dacă nu scap, să-mi purtați o amintire frumoasă, da?

mihai_vasilescu_gripa

 

4,946 cititori

De Crăciunul ăsta îi iert pe toți

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Treaba stă în felul următor: nu contează ce și cum faci lucrurile în timpul anului, important este ca în perioada sărbătorilor să fii mai bun. Să dai, să ajuți și musai să ceri iertarea celor cărora le-ai greșit. Altfel vei intra în noul an cu stângul. Ah, și nu vă mai înghesuiți să vă platiți întreținerea ca să nu intrați cu datorii în noul an. Am facut eu asta și ghiciți ce? Mi-a venit întreținerea și anul următor. Lună de lună.

Acu’ ce să vă zic? Eu dau, ajut, dar de cerut iertare nu prea am cui, în schimb aștept să mi se ceară de data asta. Continuarea

3,278 cititori

Iar a venit perioada aia în care trebuie să fim mai buni

Băbăieți, io știu că deja vi s-a luat de câte îndemnuri cu “să fim mai buni, să facem și să dregem” ați văzut deja prin feed-urile din spațiul carpato-danubiano-pontic zilele astea. Că doar așa e trendul, vine Crăciunul și trebuie să fii mai bun, în restul anului nu mai contează ce faci. Dar tocmai pentru că eu știu foarte bine ce fel de oameni ne-am strâns pe-aici și cum am reușit să fim “mai buni” fără să fie nevoie de nicio sărbătoare a nașterii tâmplarului, mă gândeam că poate reușim din nou. Continuarea

3,827 cititori

Nu vreau să moară Ion Iliescu!

Tot citesc că degrabă chemătoriul de mineri ar fi în stare gravă și că s-ar putea să ne facă un preafrumos cadou de Crăciun. Și anume să plece spre veșnicele plaiuri ale vânătorii.

Iar eu nu-mi doresc cadoul ăsta DELOC. Nu vreau să aibă noroc încă o dată, nu vreau să moară fără să facă măcar câteva zile de pușcărie. Nu vreau să ne mai sfideze încă o dată cu zâmbetul ăla al lui de bunic sfătos, zâmbet despre care eu cred că stă la baza distrugerii acestei țări. Cine a trăit sau a încercat să supraviețuiască în România anilor ’90 știe exact despre ce vorbesc. Practic nu puteai să zici ceva rău despre nen-tu Ilici fără să riști să fii linșat pe stradă. Și totul a plecat de la zâmbetul ăla pervers de kgb-ist care știa exact că se pișă pe viitorul acestei țări. Ceea ce a și executat.

Continuarea

5,104 cititori

Fie-vă milă și dați-ne Crăciunul înapoi!

Când eram mititel, abia aşteptam să vină sfârşitul lui decembrie, cu mirosul lui de brad, coji de portocale şi zăpadă. Sfârşitul, înţelegeţi? Nu începutul lui octombrie, nu jumătatea lui noiembrie, nu, frate, strict sfârşitul lui decembrie. Pentru că abia atunci simţeam cu adevarat ca a venit Crăciunul. Mă rog, treaba cu cojile de portocale era relativă, că de la un moment dat nu prea mai aveai de unde, da’ zic așa ca idee.

Dar chestia asta care se întâmplă azi, nevoia asta de a împinge imaginea acestei sărbători cât mai spre lunile octombrie-noiembrie a devenit de-a dreptul stresantă. Personal, am rămas cu gura căscată acum vreo două săptămâni când deja am văzut în supermarket primii moși crăciuni și stivele de bomboane de pom pe rafturi. Iar afară era soare de stat la terasă și eu o ardeam la mânecă scurtă. Sinistru, vă spun. Continuarea

4,224 cititori

Dumnezeu iubește porcii vii sau porcii morți?

Pentru că zilele astea cam sufăr de foame (nu întrebați de ce, nu vreau să merg în direcția aia), evident că văd peste tot în jurul meu numai mâncare. Chiar dacă nu e. Și cum mă spălam eu pe dinți alaltăieri dimineață, în timp ce mă gândeam dacă pasta de dinți o fi comestibilă, hop, mi-a trecut o chestie prin cap (tot legată de mâncare, evident). De unde până unde a apărut obiceiul ăsta cu tăiatul porcului de craciun? De unde barbaria asta care contravine flagrant perceptelor religiei? Sau nu? Păi nu ăştia erau ăia cu bunătatea și milostenia? Continuarea

3,583 cititori

Tradițiile, mielul și stomacul

Text scris de Gabi.

Românii sunt un popor credincios, evlavios, care respectă tradițiile creștine. În special pe cea mai importantă dintre ele: să fie cele cuvenite pe masă.

Pentru că importanța sărbătorii e direct proporțională cu cantitatea de hrană pe care se pregătesc s-o îngurgiteze, de Paște, un creștin care se respectă nu se întoarce de la piață fără cel puțin juma’ de miel și șaptezeci de ouă. “Să simți că e sărbătoare” îți explică gospodinele pe care le întrebi ce fac cu atâta mâncare când toată familia lor e formată din două persoane. Trei, dacă trece și ăla micu’ după înviere. Continuarea

8,876 cititori

Și totuși, cine tranșează sfinții?

Mă gândeam sa profit de faptul că suntem între cele două posturi mari ale anului (ăla de Crăciun și ăla de Paști) ca să pun și eu o intrebare ce mă macină de ceva vreme. Mi-am zis să profit acum, pentru că sunt șanse mari să-mi iau mai puține blesteme și *uie decât în perioadele menționate, atunci când creștinul român este atât de pătruns de duhul blândeții și de lumina sfântă, că imediat te ia la pwlă dacă nu-i convine ceva.

Continuarea

5,323 cititori

Pentru un Facebook mai curat. Hai că puteți!

Văd că n-am cum să mă țin de cuvânt și să stau și io liniștit trei-patru zile. Am zis să scriu asta acum, cât încă mi-e plin news feed-ul de poze cu moși crăciuni, brăduți, magi și prunci iisuși abia născuți. Poze în care sunt tăguiți câte 40-50 de oameni și sunt însoțite de duioasele urări: “Crăciun fericit”, “fie ca”, “ho, ho, ho” sau variațiuni pe aceeași temă.

Băi, oameni buni, este pur și simplu enervant și de prost gust să faci așa ceva. V-o zic prietenește. Dacă vrei să-i transmiți unui om chestii, dar mai ales că-ți pasă de el, pui mâna și-i dai un mesaj doar lui sau îl suni. Să-l tăguiești împreună cu câteva zeci de persoane transmite un singur lucru: mi-e prea lene să-ți scriu și, de fapt, nici nu mă interesează foarte tare. Da’ am zis că-n lipsă de altceva merge și-asta.

Continuarea